Streap-tease si ... „ frites” pentru guvernul belgian

 Joi, 17 februarie, 2001, Belgia a ...aniversat(sâc!) cea de a 249-a zi fara guvern, după alegerile parlamentare din 13 iunie 2010. Belgia egalând cel mai trist record mondial al celei mai lungi crize politice, ţara fiind blocată într-un conflict între flamanzi şi francofoni. După seria de proteste sarcastice la adresa politicienilor incapabili să formeze un guvern de mai bine de opt luni, cea a bărbilor şi greva de sex, la Gand, sute de persoane au făcut streap-tease în masă. Mesajul a fost: „ne trataţi cu fundul, vă tratăm cu fundul”!   

"Astăzi o să avem 498 de funduri goale. Asta înseamnă de două ori 249, pentru că de 249 de zile provocatorii naţionalişti lasă problemele ţării să putrezească", au declarat organizatoarii protestului.

Treizeci de organizaţii studenţeşti din centrele universitare Bruxelles, Gand, Louvain-la-Neuve, Anvers, Liege si Louvain, principalele centre universitare ale regatului, aderente  a platformei naţionale :" «Niet in onze naam/Pas en notre nom»,  au decis ca protestele să se desfăşoare într-un mod ludic şi … festiv ! Studenţii au sărbătorit în paralel cu … revoluţia strep-tease, şi revoluţia frites ( a cartofilor prăjiţi ).

                          Din Belgia, Eugenia Delad

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/streap-tease-si-frites-pentru-guvernul-belgian

                                              

Guvernul belgian vrea să controleze preţurile la energie

Ministrul belgian al Energiei, Paul Magnette, a declarat că guvernul belgian doreşte să adopte un program de măsuri prin care va controla mai eficient preţurile finale la energie. Magnette a dat exemplul Olandei, unde furnizorii cer mult mai rar majorarea tarifelor, iar acestea din urmă trebuie motivate. În plus, potrivit ministrului: „un astfel de mecanism nu numai că ar proteja atât puterea de cumpărare a gospodăriilor dar ar avea şi efect pozitiv asupra inflaţiei”.
     Săptămâna trecută, Banca Centrală a Belgiei s-a declarat îngrijorată de nivelul ridicat al inflaţiei, respectiv de  2,3% în 2010, cel mai ridicat nivel din rândul statelor din zona euro, precizând că aceasta se datorează în parte şi ponderii importante a energiei în coşul de consum. Piaţa belgiană de energie este dominată de "Electrabel", o filială a gigantului francez "GDF Suez", care beneficiază de un cvasi-monopol şi este deseori criticată pentru tarifele sale considerate prea mari. 

                                                                                      din Belgia, Eugenia Delad
http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/guvernul-belgian-vrea-sa-controleze-preturile-la-energie

Domeniul regal belgian din Laeken cu Turnul japonez, muzeul de artă japoneză şi ale Extremului-Orient: eleganţă şi rafinament

Domeniul regal belgian din Laeken, este un parc vast de 160 ha, situat la nord de Bruxelles. În centrul

parcului se află palatul regal, denumit: „Chateau de Laeken”, sau „Schoonenberg” ,unde locuieşte familia regală şi care a fost, de-a lungul timpului, reşedinţa celor mai prestigioase personaje ale monarhiei belgiene

Întregul domeniu este compus din numeroase spaţii verzi, extraordinar de bine întreţinute, de mici păduri, totul în stil englez, serele regale, cripta regală. Castelul regal a fost construit între anii 1784-1784, şi a fost reşedinţa guvernanţilor generali ai Pays-Bas, a ducilor de Brabant, a Ducelui Albert von Sachsen-Teschen şi a soţiei sale, arhiducesa Maria-Cristina de Austria. A fost achiziţionată, ulterior, de către Napoleon, în 1804. Tot aici, a fost semnată de către Napoleon, declaraţia de război împotriva Rusiei, în 1812. După bătălia de la Waterloo din 1815 când, a devenit proprietatea regelui Wiliam I. A devenit castel regal, abia sub lui Regelui Leopold I, care l-a primit în dar de la statul belgian. După un incendiu, în 1890 castelul a devenit proprietatea Donaţiei regale, în 1903. La începutul secolului XX, rezidenţa Belvedere este ocupată de către prinţesa Clementina, fiica lui Leopold al II-lea şi a Mariei-Henriette, înainte de căsătoria ei cu prinţul Napoleon Victor Napoleon. Castelul de la Laeken a fost răscumpărat de Leopold III. Actualul Rege al Belgiei, Albert al II-lea, a conservat palatul pe care l-a ocupat ca şi reşedintă a familiei.

Biserica Notre-Dame şi cimitirul Laeken se află vis-à-vis de Castelul Regal. Biserica a fost construită în memoria Reginei Louise-Marie, prima regină a belgienilor. Biserica este un edificiu neo-gothic, proiectată la jumătatea secolului XIX de către Joseph Poelart. Ea a înlocuit o clădire care data din secloul XIII. Aşadar, esenţa romano-catolică a fost păstrată pentru cimitir, unde se găsesc sculpturi funerare remarcabile de inspiraţie, cel mai des, medievală, amintind de personalităţi ca: Michel de Ghelderode, Alphonse Balat sau Malibran, soprana de origine spaniolă, Maria-Felicia Garcia (1808-1836).

Muzeul Extremului- Orient, face parte din Muzeul regal de artă şi istorie. El este compus din trei edificii supranumite în peisajul bruxellez: Turnul Japonez, Pavilionul Chinezesc şi Muzeul de Artă Japoneză, şi care sunt veritabile curiozităţi arhitecturale semnificative europene de început de secol XX. Câteva din elementele artistice au o puternică influenţă art-nouveu. Construcţiile îmbină tehnica locală cu elementele importate, şi sunt ridicate pe marginea domeniului regal de la Laeken. Ele fac parte din realizările iniţiate de Regele Leopold al II-lea, care plănuia să construiască o Cale a monumentelor exotice, de diferite stiluri.

Singurul care, însă, păstrează întocmai tradiţia asiatică, este Turnul japonez care este o pagodă japoneză autentică. Turnul Japonez de la Laeken, a fost achiziţionat de către Leopold al II-lea, după ce l-a văzut cu prilejul unei expoziţii de artă universală care a avut loc la Paris, în anul 1900, expus de către „Le Panorama du Tour du Monde”, reprezentanţa unei Companii de mesagerie maritimă. Turnul japonez expus la Paris, şi care l-a fascinat pe Leopold II, era opera arhitectului francez, Alexandre Marcel. Arhitectul francez, a fost însărcinat să construiască la limita domeniului regal de la Laeken, o replică a edificiului pe care el însuşi l-a realizat pentru expoziţia de la Paris. Pavilionul de la intrarea în Turnul japonez sau turnul lumii, este opera unui dulgher japonez şi a fost construit în faţa l’Avenue Praet din Laeken. Lucrările grele au fost realizate de către intreprinderi belgiene, însă asamblajul turnului de o înălţime de 40 de metri, a fost făcut fără cuie, conform tehnicii japoneze .

Pentru a asigura edificiului un aspect original, marea parte a decoraţiunilor interioare şi exterioare, porţile şi panourile din lemn sculptat, plăcile din cupru aurit, au fost comandate în Japonia la artizanii din Yokohama. Ferestrele de scară au fost relizate de către artizani parizieni şi au fost pictate de Jacques Galland, un pictor pe sticlă. De instalaţia electrică s-a ocupat, Eugène Soleau.

Început în 1901, şantierul, construcţia Turnului, s-a încheiat în 1904. A fost inaugurat pe 6 mai 1905, în timpul unei garden-party. În anul 1909, Regele Leopold al II-lea, care abandonase ideea unui muzeu de artă japoneză, a oferit construcţia Statului belgian. Încredinţat Ministerului de afaceri externe, el a fost deschis publicului până în timpul primului război mundial. În 1921, a fost atribuit Ministerului artelor şi ştiinţelor. Mulţi ani a fost închis. A fost restaurat în 1989 cu ocazia Europalia Japonia.

Pavilionul chinezesc, a fost construit câţiva ani mai târziu pentru a deveni un restaurant de lux, însă nu a fost niciodată restaurant. Decoraţiunile interioare precum şi chioşcul de vară, fără niciun defect de autenticitate, au fost executate la Shanghai. Cele două edificii au devenit proprietate de Stat în 1921, au expuse astăzi colecţii de porţelan decorativ realizate pentru a fi exportate în Europa, şi provin din Japonia secolului al XVII-a şi din China jumătăţii celui de-al XIX-lea secol şi începutul secolului XX. Pavilionul chinezesc este legat de Turnul Japonez printr-un pasaj subteran.

Muzeul de artă japoneză, a fost inaugurat în martie 2006, şi este amenajat în dependinţa Pavilionului chinezesc. La origine a servit drept grajd. Colecţiile prezente sunt reprezentative pentru epoca Edo (1600-1866). Sunt expuse alternativ şi demonstrează măiestria japonezilor în arta metalului, lacului, picturii, xylografiei, a textilelor, ceramicii şi sculpturii.

din Belgia, Eugenia M. DELAD

Foto: Copyright ©Eugénia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/domeniul-regal-belgian-din-laeken-cu-turnul-japonez-muzeul-de-arta-japoneza-si-ale-extremului-orient-eleganta-si-rafinament

Serele Regale de la Laeken

Încă din primii ani ai domniei sale, între anii 1866 – 1868, Leopold al II-lea a început să înfrumuseţeze parcul de la Laeken. Încă din 1868, a existat ideea, pentru prima oară, de a crea o gradină de iarnă, dar acest proiect va rămâne provizoriu. Această realizare, nu va debuta decât în 1874. Leopold al II-lea va încredinţa misiunea de a construi o grădină de iarnă, arhitectului regelui, Alphonse Balat, chiar în spatele orangeriei.

La 1 august 1874, arhitectul regelui a semnat un contract pentru construirea grădinii de iarnă, cu o firmă din Louvain, A. Durieux & Cie, care trebuiau să realizeze, în colaborare cu antreprenorii bruxelezi, Tasson şi Washer, fabricarea şi montajul structurii metalice. Clădirea a fost terminată în 1876, iar această dată figurează pe frumosul mozaic din centrul grădinii de iarnă. Biroul de studii din Gant, a conceput un sistem de încălzire central, cele două şeminee în formă de minaret.

Amenajarea sectorului botanic a fost încredinţată arhitectului peisagist englez, John Wills. Leopold al II-lea, supraveghea îndeaproape planurile lui Balat şi realizările lui Wills. Unii dintre palmierii existenţi şi astăzi în grădina de iarnă, au fost cumpăraţi de Leopold al II-lea, de la serele Ducelui d’Arenberg din Enghien. 

Spaţiul acoperit şi încălzit care constituie, de fapt, grădina de iarnă, trebuia să servească în acelaşi timp ca şi sală de recepţie, această clădire fiind prima din complexul de sere. Anexa ferigilor, leagă orangeria de salonul de iarnă care comunică, de asemenea, cu câteva sere mici. La sudul acesteia se găseşte sera cameliilor, construită în 1878, şi la nord, sera Maquet, singura din complex care nu este opera lui Balat, ci datează din 1902. Părăsind sera Maquet, descoperim noua orangerie, o seră lungă şi îngustă. Către 1886, sera Congo, a venit să completeze prima clădire. Ea trebuia să amintească vizitatorilor, Statul Independent Congo, când Leopold al II-lea a devenit suveran. Această seră trebuia să adăpostească specii de flori din imensul bazin congolez, unde găsim şi astăzi, toate soiurile de arbori tropicali şi de plante exotice. În interior, putem vedea pe ici şi colo, monogramele lui Leopold al II-lea. De cealaltă parte, sub un acoperiş din sticlă în formă de ogivă, o scară din piatră albă care coboară până la ambarcader, o cale de acces acoperită, iese din sera scundă orizontală, unde în timpul recepţiilor de altă dată, se opreau caleştile pentru a depune sau căuta invitaţii. Aici, remarcăm în pasajele, Aurora şi Seara, două sculpturi de Charles Van der Stappen, provenind din vechiul palat al Contelui de Flandra, Rue de la Régence, din Bruxelles: statuia Învingătorului lui Goliath, precum şi vase provenite din Extremul Orient, în jurul anilor 1864 – 1865, de către viitorul Leopold al II-lea, la acea dată, încă, Duce de Brabant.

Puţin mai încolo, descoperim al doilea grup de sere: serele de palmieri. Aceste sere, au fost de asemenea concepute de către Balat, şi datează din 1892 – 1894. În 1892, Regele a cerut arhitectului să deseneze planurile celor două clădiri metalice importante: sera de palmieri şi biserica de fier. Construcţia serei de palmieri a fost începută imediat. De fapt, opt ani înainte, mai exact pe 1 iunie 1884, Balat desenase deja un plan. Este o seră înaltă, rectangulară, divizată de una nouă, centrală. Ea adăposteşte o colecţie foarte variată de plante şi arbori tropicali şi subtropicali. Această construcţie sobră are cu adevărat o alură nobilă. 

Biserica de fier, ca de altfel şi grădina de iarnă, pot fi considerate ca fiind cele mai remarcabile construcţii metalice ale lui Balat. La origine, aceasta era un oratoriu, iar fotografiile de arhivă ne demonstrează, de altfel, interiorul. A fost, de fapt, prima capelă a domeniului. Ansamblul este de inspiraţie neo-gothică. După moartea Regelui Leopold al II-lea, a fost transformată în seră. O galerie acoperită, ne conduce la sacristie. 

La ieşirea din sera palmierilor, care comunică printr-un mare hol cu calea Parcului Regal, o scară din piatră, acoperită cu un acoperiş din sticlă, conduce către pavilionul palmierilor. Aici, în acest pavilion, se retrăgea Leopold al II-lea, în ultimii săi ani de viaţă, unde de altfel a şi murit, pe 17 decembrie 1909, în mijlocul colectiilor excepţionale de plante şi de flori.

Ansamblul grădinii de iarnă este legat de platoul palmierilor printr-o mare galerie care a devenit subterană plecând de la sera oglindă, de asemenea opera lui Balat. O duzină de mici, simple, sere de cultură, sunt aliniate de-a lungul acestei galerii. Aceasta ne oferă accesul către două dintre serele cele mai importante: sera Dianei, cu statuia zeiţei vânătorii şi sera azaleelor care găzduieşte varietăţi provenite în principal din India şi Japonia. Aici putem admira o sculptură a Reginei Elisabeta, bustul lui Louis Paras, administratorul domeniului.

Înainte chiar de sfârşitul lucrărilor, Leopold al II-lea, în prezenţa Reginei Marie-Henriette şi a prinţesei Clémentine, a fost inaugurat acest remarcabil ansamblu botanic. Invitaţii săi au fost patronii şi muncitorii care au realizat acest complex de sere. Aceasta s-a întâmplat pe 21 decembrie 1891.

( mulţumiri domnului, Luc Van Outeghem, de la serviciul de presă al Casei Regale a Belgiei, pentru sprijinul acordat)

 

din Belgia, Eugenia M. DELAD

Foto: Copyright ©Eugénia DELAD

„Paradisio”... Paradisul pe pământ(ul) belgian

Cine nu şi-a imaginat, măcar odată în viaţă, cum arată Paradisul? Cine nu s-a întrebat dacă există un Paradis terestru? Ei, bine, da, Paradisul terestru există, se află în Belgia şi se numeşte (cum altfel?): „Paradisio”!

Parcul Paradisio este un adevărat Eden. Sau, de ce nu, poate o reînviere a ... Atlantidei, continentul disparut, dat fiind frumuseţea lui extraordinară. Parcul oferă vizitatorilor clipe de neuitat în contact direct cu animalele sălbatice, sensibilizând, de asemenea, cu frumuseţea şi fragilitatea naturii. Parcul adăposteşte peste 4.000 de animale din toată lumea, păsări, mamifere, peşti, reptile,etc., toate acestea pe fostul domeniu al vechii abaţii Cambron, între arbori seculari şi numeroase clădiri istorice. Paradisio are în desfăşurare peste 30 de programe ştiinţifice pentru conservarea speciilor pe cale de dispariţie, prin reproducerea lor în inima parcului. Paradisio este localizat pe Domeniul Cambron, 7940, Brugelette, în Provincia Hainaut, Belgia. Se întinde pe o suprafaţă de 55 de hectare, magnific împădurite, cu grădini bogate în diverse soiuri de flori. Grădinile ocupă un loc important în parc, ele fiind omniprezente, oferind parcului un farmec aparte, asociind viaţa minerală cu cea vegetală, o îmbinare a şarmului plantelor cu rigurozitatea rocilor, unde este prezent susurul izvoarelor, fiecare cu particularitatea sa. Vizitatorii sunt placut surprinşi de către apariţia unui păun sau de zborul perechilor de papagali cu penajul lor multicolor. Fiecare grădină din Paradisio, are propriul său caracter şi ambient.

Grădina indoneziană este cea mai mare grădină de acest fel din Europa! Eric Domb, fondatorul parcului Paradisio, a avut un „coup de foudre” vis-à- vis de şarmul grădinilor indoneziene, în iulie 1978, când a fost în Indonezia. Tulburat de farmecul fără egal al arhipeleagului indonezian, Eric şi-a jurat că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a reda arhipelagului o parte din inegalabila fericire pe care acesta i-a oferit-o. Aşa a început fascinanta şi aproape incredibila aventură a naşterii Regatului Ganesha pe continentul european, în Belgia. Însă, această aventură a fost, iniţial, una interioară, asemenea „unui copac ce răsare din pământ şi urcă încet spe cer”, cum afirmă Eric Domb. 

Regatul Ganesha din Paradisio, conduce vizitatorul prin intermediul unor insule aidoma celor 17.508 insule care formează arhipeleagul indonezian. Regatul Ganesha se înscrie perfect în filozofia parcului Paradisio, care aduce un magnific omagiu frumuseţilor lumii. Aşa cum Eric Domb subliniază: „Regatul Ganisha stimulează dorinţa de a iubi şi a proteja Planeta Albastră”.

Cea mai mare grădină chineză din Europa se află, fireşte, unde altundeva decât în ...Paradisio! Care îndeamnă la căutarea armoniei exterioare şi interioare. Se spune că ... a fost odată ca niciodată, în China antică, un prea-puternic împărat care se numea, Xan Wu Di, Fiul Cerului, ce şi-a dorit foarte tare să afle secretele Nemuririi. Astfel, împăratul, a construit o gradină fabuloasă pentru a atrage astfel Puterile invizibile care i-ar fi putut dezvălui secretul Nemuririi. În cele din urmă, împăratul a murit, însă după două mii de ani, fabuloasa gradină domneşte astăzi în...Paradisio. Paradisul terestru pe pământ(ul) belgian! 20 de meşteşugari din Shanghai, au reconstituit aici, cu o deosebită măiestrie, gradina anticului lor împărat. Cascade, roci,case tradiţionale, cu acoperişuri ascuţite, temple consacrate cultului strămoşilor...chinezi!, flori şi lacuri, mister şi enigme; până şi „Palatul Cosmic” al lui Xan Wu Di,bineînţeles la scară redusă a fost reconstituit; fascinanţii „penijings”, strămoşii bonsailor, azalee, cireşi şi trandafiri chinezeşti, diferite soiuri de magnolii, simbolul bogăţiei în tradiţia chineză şi emblema Shanghaiului, cerbi muntjacks, ursuleţi panda,etc. Aşadar, principiul „Pen Jings” este de necontestat în crearea gradinei chineze din Paradiso.

Grădina de măslini este o minunată colecţie de 33 de măslini din Italia şi Spania, care au fost salvaţi de la sacrificare, de la abandon, de la dispariţie, din cauza neglijenţei umane. Astazi, măslinii cu vârste cuprinse între...700 şi 1.000 de ani, tronează ca nişte olimpici ai supravieţuirii în grădina lor special amenajată în Parcul Paradisio, înconjuraţi de o câmpie de lavandă, unde fluturii se joacă nestingheriţi de nimeni şi nimic.

Grădina andaluză denotă calmul şi serenitatea într-o atmosferă mediteraneană, inundată de geometria a o mie şi una de culori calde şi de parfumul specific Sudului Spaniei. Murmurul fântânilor, poezia extraordinară a scărilor de apă, bazinele căptuşite cu lut ars, vegetaţia luxuriantă formată din palmieri, măslini, smochini, precum şi alte varietăţi de plante specifice, redau întocmai splendoarea gradinilor andaluze a palatelor spaniole.

Grădina de trandafiri alcătuită din 700 de specii şi mii de varietăţi ale „reginei florilor”, îmbie cu delicatele şi suavele sale parfumuri, cu tandreţea culorilor. Rozariul a respectat cu stricteţe istoria şi măiestria dezvoltării gradinăritului acestor flori de-a lungul timpului. Rozariul din Paradisio este, nici mai mult nici mai puţin, o adevărată epopee a trandafirilor. Şi, dacă se urmează întocmai parcursul unui anume tunel de trandafiri, se poate ajunge chiar în interiorul criptei istorice a vechii Abaţii Cambron. Nautilus? Da, el există,bineînţeles la Paradisio! Magica lume a celor „2000 de leghe sub mări” a Căpitanului Nemo, aşa cum şi-a imaginat-o Jules Verne, reală şi ireală, vizitatorul o poate descoperi dacă de îmbarcă la bordul lui Nautilus. Atmosfera magică a recifurilor de corali, a urşilor de mare, a anemomelor de mare, a stelelor de mare, a crabilor, rechinilor, lagunelor, baracude şi alte soiuri de peşti tropicali, şi, de ce nu, un spectacol de balet ireal oferit de...meduze.

Catedrala păsărilor este locul special amenajat pentru păsări. Aici, într-o magnifică şi uriaşă grădină, zboară libere şi nestigherite, cele mai mari specii de aviare din lume. Ibişi roşii, vulturi, flamingo, etc. O privelişte de neegalat, o adevărată grădină paradisiacă colorată de turcuazul, violetul, rozul, roşul, etc, al penajului păsărilor. Mersus Emergo, o balenieră „pensionară”, uriaşă, ce se află chiar în centrul parcului. Simbolul este clar, şi anume că toţi cei care iubesc Planeta Pământ, ar dori ca toate balenierele să fie pensionate şi să fie utilizate, de ce nu, tocmai pentru protejarea balenelor. La bordul fostei nave folosite la vânătoarea de balene, astăzi, se află o expoziţie intitulată: „SOS Biodiversitatea”, înfiinţată în colaborare cu WWF (World Wildlife Fund). De ce „SOS Biodiversitatea”? Pentru că la fiecare 13 minute dispare câte o specie! Sunt expuse fapte reale, cifre, date, cu care se confruntă biodiversitatea şi care ameniţă planeta, dar sunt sugerate moduri pentru a acţiona concret în oprirea şi contracararea acestui deosebit de grav şi ameniţător pericol. Tototdată, pe balenieră se află centrul de reabilitare „Carapacea”, unde se află începând de la broaşte ţestoase, tarantula, scorpioni, iguane, agame de apă, până la pitoni şi diverse specii de crocodili, animale abandonate de către amatori iresponsabili sau confiscate de către autorităţi.

Algoa Bay este locul unde se poate visa cu ochii deschişi, în paradisul leilor de mare şi al pinguinilor! Pe de o parte leii de mare cu ochii lor dulci şi maliţioşi, care se zbenguie făcând o mulţime de comicării, formând în înotul lor adevărate arabescuri, iar de cealaltă parte, drăgălaşii pinguini. Se poate observa cu uşurinţă o adevărată complicitate între animale şi păsări, adaptarea lor de a evolua sub apă datorită corpului cu formă hidrodinamică , a picioarelor care s-au transformat în aripi, metamorfozarea păsărilor în peşti fiind evidentă. Oaza, sera gigantă care este imaginată dar şi creată, aidoma unei ţări fabulos de frumoase, al cărei acoperiş se deschide atunci când e soare şi senin, şi care se închide atunci când vremea este rece şi tristă, însă lasă să pătrundă în interior lumina naturală. Sera are o suprafaţă de 7.000 de m², şi oferă o atmosferă relaxantă petrecută în mijlocul unei luxurifiante vegetaţii şi a unei faune alcătuită din numeroase specii de animale şi păsări exotice. În mijlocul acestei fascinante lumi cu adevărat mirifice, se pot degusta din deliciile culinare ale celor câteva terase şi restauranturi. Ca să parcurgi tot parcul, cele 55 de hectare, trebuie să ai picioare bune, dar drumul poate fi puţin scurtat dacă se merge pe podurile suspendate, din plasă, care se află la cca. 300 m înălţime. La fel ca în... Indiana Jones! Printre noii locuitori ai parcului se află Claudy, în vârstă de 46 de ani şi fiica ei, de 9 ani, Sandry, două femele elefant, care provin de la parcul zoologic Rapperswil din Zurich, cu care Paradisio colaborează în privinţa speciilor ameninţate. Cei doi elefanţi fac parte din specia elefanţilor asiatici, specie ameninţată din cauza expansiunii industriei uleiului de palmier. Claudy şi Sandry au venit în Paradisio, pe 7 aprilie 2009 şi se află deja printre celebrităţile cele mai îndrăgite ale parcului.

Bebeluşii cei mai cunoscuţi ai parcului, sunt „micuţul”(!) Didier, un pui de hipopotam care cântărea la naştere... 40 de kilograme , dar va cântări peste 3 ani, 3 tone ca şi tăticul lui, şi care este foarte fericit şi protejat de către părinţii săi: Nema şi Emilio. Cel de-al doilea puişor vedetă este bebe-ul familiei de lei-de-mare, Babelutte şi Desmond, care nu are încă un nume deoarece nu a ajuns la vârsta când i se poate determina sexul. El a cântărit la naştere 6 kilograme, şi se împacă foarte bine cu tatăl său, Desmond, un adevărat tată cu greutate... de 280 kilograme! Girafe, bizoni, tapiri, maimuţe, o multitudine de specii de păsări de pradă şi chiar dulcii şi ghiduşii lemurieni, o specie care datează pe pământ, se pare, de zeci de milioane de ani, dar decimată, efectiv, în ultimii... zeci de ani, toate acestea pot fi văzute într-o singură zi de Eden, vizitând Paradisio! (n.r. Dacă în Belgia care are o suprafaţă totală de doar 30.538 km² s-a putut crea un Paradis(io)! pe pământ, pe o suprafaţă de 55 de hectare, de ce oare în România, care are o suprafaţă de 237.500 km², nu s-au găsit câteva hectare pentru a se crea ceva similar?) Oare românii nu vor şi nu merită să trăiască (contra costul unui bilet de intrare), măcar o zi într-un eden terestru la ei acasă, unde viaţa de zi cu zi este departe de... Porţile Raiului? Poate că, din păcate, aşa ceva este aproape irealizabil, deoarece paradis-urile fiscale din buzunarele fără fund ale unora sunt prea nesăţioase. De unde, se poate vedea cu ochiul liber, că paradisul belgian este încă, la peste 50 de ani depărtare de lupta pentru supravieţuirea zilnică a marii majorităţi a românilor). În loc de încheiere: un mare bravo şi felicitări celor care au creat Paradisul pe pământul belgian! Semn că „acolo, sus, cineva îi iubeşte”!

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

foto: Copyright ©Eugénia DELAD

Partidele politice belgiene urmăresc instaurarea unei monarhii de salon, iar regele este controlat la portofel

Cotidianul flamand, Het Nieuwsblad, a citat, nu demult, un expert financiar care a estimat că averea Regelui Albert II, Regele belgienilor, s-ar ridica la un miliard de euro (1.37 miliarde dolari). “Şi, probabil că aceasta este o subestimare”, a susţinut Thierry Debels, care a scris o carte despre averea Casei Regale. Această cifră, ridiculizează informaţiile oficiale oferite de rege, care vorbesc de doar 12.4 milioane de euro

Palatul Regal a ripostat imediat, astfel că, un purtator de cuvânt al Casei Regale, a negat afirmaţiile expertului financiar , catalogându-le drept “fantezii”. Familia Regală Belgiană este criticată foarte des în presa flamanda din Belgia. Analiştii politici văd în astfel de tactici, o metodă de a convinge publicul de necesitatea limitarii, până la eliminare, a puterii politice a familiei regale. Regiunea flamandă este cea mai mare si mai bogată din cele două regiuni lingvistice principale din Belgia. Francofonii din sud, din Wallonia, se tem că prin astfel de măsuri, naţionaliştii din nord încearcă să obţină independenţa. Mai ales că, de câteva săptămâni, se vehiculează ideea unei monarhii protocolare în Belgia.

Deşi monarhiile europene îndeplinesc funcţii protocolare, unele sunt- de fapt - mai protocolare decît altele! Regele Belgiei deţine, însă, puteri pe care unii ar dori să le limiteze. La 20 de ani după ce defunctul rege Baudoin - fratele actualului suveran Albert al II-lea - a refuzat să semneze legea avortului, deoarece contravenea credinţei sale religioase, Belgia a reluat în forţă dezbaterea privind rolul pe care trebuie să-l aibă azi monarhia. Startul a fost dat de două mari jurnale cu tendinţă conservatoare, « De Standaard» şi «La Libre Belgique» care au publicat o serie istorică comună cu privire la trecutul, prezentul şi viitorul acestei instituţii. 

Didier Reynders, ministrul de finanţe (liberal francofon), a declarat că «pasul spre o monarhie protocolară este inevitabil», deşi unii deputaţi s-au arătat a nu fi tocmai de acord cu această…versiune! Idee susţinută şi de Alexander De Croo (Open Vld) care doreşte o monarhie de tip scandinav. Socialiştii francofoni susţin naţionaliştii flamanzi, care sunt de părere că este timpul “să se modernizeze rolul monarhiei”. Naţionaliştii aplaudă măsura ca pe un pas spre totala dispariţie a monarhiei belgiene. 

Laurette Onkelinx (PS), consideră că: "este timpul să ne gândim la un nou model instituţional belgian", iar din opoziţie cuvintele sunt şi mai aspre: "Regele a muncit prea mult în ultimii ani, să îi dam ocazia să se odihnească", precizează Caroline Gennez. Singurii, mai rezervaţi , sunt cei din CD&V, a căror preşedinte, Marianne Thyssen, afirmă că: “sunt deja suficiente probleme în Belgia, şi nu mai trebuie înca una, atât de delicată cum ar fi rolul Regelui”.

Modelul înspre care se priveşte, este cel al monarhiilor scandinave, unde regele are un rol strict protocolar, net diferit de cel pe care Constituţia belgiană îl prevede pentru suveranul său. Acestuia îi revine rolul de a semna legile aprobate de Parlament, de a numi şi de a revoca miniştrii. Practic, mediază formarea guvernelor federale, un exerciţiu dificil şi căruia nu i se prevede un înlocuitor viabil într-o ţară cu atîtea sensibilităţi, luptele intestine dintre francofoni şi flamanzi fiind cunoscute. Dincolo de consideraţiile politice şi sociologice, există şi alt motiv de nemărturisit care explică urgenţa pe care a căpătat-o această dezbatere, şi anume venirea tot mai apropiată la tron a Prinţului Filip (Louis-Philippe, 1960), foarte nepopular în Flandra care este considerat mai puţin înzestrat decât regele Albert II, pentru rolul de mediator, un rol-cheie în vremuri de criză. Deşi a încetat să mai aibă opinii despre politică - mai ales cu privire la naţionalismul flamand, el a dat semne că poate fi mai ambiţios şi mai puţin conciliant decât tatăl său. Unii l-au asemănat mai mult cu bunicul său, Regele Baudoin, cunoscut pentru rolul său mai intervenţionist, însă un rege destul de iubit de către poporul său. Defunctul soţ al reginei Fabiola a vrut să-l pregătească pe nepotul său pentru a-i succede la tron, un plan dejucat, însă, de moartea sa subită, la Motril, în 1993. Fostul premier, Jean Luc Dehaene, a dezvăluit că însuşi regele Albert ar fi sugerat guvernului o reformă constituţională pentru a nu se vedea în aceeaşi situaţie cu cea a fratelui său pus în faţa problemei avortului. După legalizarea eutanasiei, în 2002, Dehaene l-a convins să amâne. “Era obsedat de exemplul lui Baudoin”, a declarat el. 

Acesta este un subiect despre care se va scrie mult de acum înainte datorită sensibilitatii lui în rândul populaţiei, care într-o mare majoritate, ţine la monarhie. Nu ar fi exclus ca la urmatoarele alegeri, politicienii care doresc acest lucru, să fie aspru sancţionaţi de electoratul belgian.

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

 http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/partidele-politice-belgiene-urmaresc-instaurarea-unei-monarhii-de-salon-iar-regele-este-controlat-la-portofel

Miniştrii belgieni în „superconsiliu”!

Guvernele diferite din Belgia - guvernul federal, guvernele diferitelor comunităţi lingvistice şi guvernele regionale - s-au întâlnit la Palatul Egmont din Bruxelles. Scopul întâlnirii a fost deciderea liniei politice a preşedenţiei europene belgiene care va începe în luna iulie. Belgia va cere Europei să depună mai mult efort în crearea de locuri de muncă în sectorul verde şi cel al serviciilor sociale. Iniţiativa de a întruni aşa numitul "super-consiliu al miniştrilor" belgian, a fost luată de Primul Ministru federal, Yves Leterme (creştin democrat flamand).

Pentru miniştrii belgieni nu este ceva neobişnuit să se întrunească în consiliu, însa de data aceasta, numărul de miniştri și secretari de stat care au participat, a fost de 42, ceea ce depăşeşte cu mult participarea de la alte întâlniri. De aceea, întâlnirea a avut loc la Palatul Egmontsi, situat aproape de Ministerul de Interne.

Leterme propune un plan pe 10 ani

Reprezentanţii diferitelor guverne au discutat şi chestiuni economice. Leterme a insistat pentru un plan de 10 ani în Belgia. Acesta doreşte să adopte versiunea belgiană a strategiei economice europene pentru 2020 (privind gradul de ocupare al locurilor de muncă, cercetarea şi dezvoltarea, emisia de CO2, precum şi problema tinerilor muncitori necalificaţi şi a sărăciei). Versiunea belgiană a planului, va fi numită: "de la criză la dezvoltare", iar provocările acestuia ar trebui rezolvate până în 2020. Leterme a dezvăluit o prima măsură acum cateva zile, când a sugerat ridicarea tuturor restricţiilor pentru pensionarii care doresc să câştige bani în plus. Ingrid Lieten (socialist flamand), l-a înlocuit pe prim- ministrul flamand Kris Peeters. Peeters a trebuit să fie spitalizat, în urma unui accident serios de călărie. Acesta a fost externat cu puţin timp înaintea întâlnirii. (sursă Agenţia Belga)

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/ministrii-belgieni-in-superconsiliu

În Belgia, şomajul a atins o cifră record

Agenţia locurilor de muncă federala (RVA) a plătit anul trecut, peste 1.3 milioane de ajutoare de şomaj, ceea ce reprezintă un record în domeniu. În prezent, o pătrime din populaţia belgiană aptă de muncă, beneficiază de somaj. Numărul va creşte, după toate probabilităţile, şi mai mult, având în vedere numărul tot mai mare de concedieri. 

În cele 1.3 milioane de plăţi intră mai multe tipuri de ajutoare financiare: alocaţii de somaj lunare precum şi alocaţiile pentru persoane care întrerup munca temporar din diverse motive.

În 2009, din cauza crizei economice, numărul persoanelor făra locuri de muncă a crescut cu aproape 30.000, ajungând la 434.000 de persoane . Numărul celor fără loc de muncă temporar a crescut cu 75.000. Numărul persoanelor care întrerup munca temporar este, de asemenea, în creştere. În consecinţă, anul trecut, RVA a plătit 1.309.930 ajutoare. Se asteaptă ca numărul de şomeri să crească cu încă 40.000 de persoane. Iar criza economică nu s-a încheiat încă!

Între timp, aşa numitele « cecuri pentru servicii», câştigă în popularitate. Cecurile pot fi folosite de cei care doresc ajutor pentru serviciile de curăţenie sau treburile casnice . Persoanele angajate în acest scop sunt plătite prin intermediul acestor cecuri. Guvernul a introdus acest sistem, pentru a se asigura că oamenii vor plăti măcar o parte din TVA-ul pentru aceste servicii, în loc sa evite acest lucru, muncind fără nici un fel de contract. Numărul de cecuri pentru servicii folosite în Belgia, a crescut anul trecut cu cel putin 20% .

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/in-belgia-somajul-a-atins-o-cifra-record

Investiţii de peste un miliard de euro în închisorile din Belgia

Guvernul belgian va investi 1 miliard de euro în renovarea închisorilor existente şi în construirea a altor şapte pe teritoriul ţării. Noile închisori vor fi construite cu ajutorul unor investitori particulari. Miniştrii din poziţiile cheie ale guvernului federal şi-au dat acordul pentru planul intitulat: «Planul General pentru Inchisorile Belgiene» .

Şapte închisori noi vor fi construite: în Leuze-en-Hainaut (300 locuri), Marche-en-Famenne (300 locuri), Dendermonde (444 locuri), Beveren (300 locuri), Merksplas (440 locuri), Antwerp (440 locuri) şi Haren (1,060 locuri). Instituţia penală va înlocui închisorile din Saint-Gillis, Berkendaal şi Vorst din zona Bruxelles. Alte închisori deja existente în Gent şi Antwerpen vor avea secţii noi.

“Planul General pentru Închisorile Belgiene” a fost lansat de fostul Ministru al Justiţiei,creştin democratul flamand, Jo Vandeurzen, în 2008. Scopul său iniţial era sa deschida noile închisori pana in 2012. Ultimele estimări făcute de actualul Ministru al Justitiei, Stefaan De Clerck (Creştin Democrat flamand), situează deschiderea lor între 2013-2014.

“Suntem puţin în urmă cu programul, dar nu este o situaţie dramatică”, a declarat De Clerck. “Lucrurile avansează rapid acum. Aceasta investiţie în penitenciarele noastre este cea mai importantă de până acum”. Belgia s-a confruntat cu o lipsă acuta de locuri în inchisorile belgiene, în ultima vreme. Acest plan ar trebui să ajute la reducerea problemelor de supra-aglomerare din inchisori”.

(sursă Agenţia Belga)

Din Belgia Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/investitii-de-peste-un-miliard-de-euro-in-inchisorile-din-belgia

Deţinuţii belgieni ... pleacă în Olanda

Confruntată cu o gravă problemă de suprapopulare a închisorilor, Belgia transferă o parte din deţinuţi în Olanda. Guvernul Olandei a închiriat Belgiei o închisoare cu 500 de locuri. Închisoarea se află în localitatea Tilburg din sudul Olandei, în apropiere de graniţa belgiană. Pentru trei ani de chirie, Belgia va plăti o sumă de 30 de milioane de euro (43 mil dolari) pe an, adică 5.000 euro pe lună pentru o celulă. Contractul va putea fi reziliat după doi ani sau prelungit pentru încă un an, în funcţie de interesele părţilor. În prezent, în Belgia se înregistrează 10.400 de deţinuţi, în timp ce în închisorile din ţară sunt estimate pentru 8.400 de persoane. În afară de aceasta, două treimi dintre puşcării au fost construite în secolul al XIX-lea şi s-au perimat atât moral, cât şi fizic. Delicvenţa juvenilă ia şi ea o gravă amploare, iar din cauza lipsei de locuri în penitenciare, răufăcătorii juvenili sunt pur şi simplu ... lăsaţi la vatră!

În închisoarea din Pay-Bas, vor lucra atât angajaţi belgieni, cât şi olandezi, însă directorul va fi belgian. Deţinuţii „pensionari” care se aflau până de curând în închisoarea din Tilburg, au fost deja mutaţi în alte penitenciare olandeze.

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/detinutii-belgieni-pleaca-in-olanda

BATIBOUW termine en beauté

Bruxelles, le 7 mars 2010 – BATIBOUW, a fermé ses portes, après avoir accueilli un total de 337.000 visiteurs, une progression par rapport à l’édition jubilaire de l’an dernier (333.000 visiteurs en 2009). L’organisateur du salon, Geert Maes est très satisfait : « BATIBOUW a à nouveau remporté un franc succès, surtout si l’on tient compte de la situation économique actuelle. C’est un public enthousiaste et de qualité qui s’est rendu au salon. Les conférences et remises de prix ont également suscité beaucoup d’intérêt ainsi que les thèmes de l’économie d’énergie et des énergies renouvelables. Une autre réussite : la nocturne du jeudi soir. Cette formule permettant de visiter le salon en semaine après les heures de bureaux (jusque 23 heures) a manifestement été appréciée.

BATIBOUW est le salon de la construction en Belgique. Après 51 ans, il occupe les 13 palais de Brussels Expo , avec ses presque 1.000 exposants. Plus de 2.500 marques exposent leurs dernières tendances et nouveautés le long de 15 km de couloirs. C’est en cela que BATIBOUW reste une référence dans le secteur de la construction et que les perspectives sont positives. Ces derniers 11 jours ont confirmé que le Belge avait toujours « une brique dans le ventre ».

À BATIBOUW, l’accent est mis sur les avantages qu’offrent la construction et la rénovation. « Investir dans une maison coûte de l’argent, beaucoup d’argent même, » explique M. Maes « mais dès lors qu’un emprunt est remboursé, le propriétaire bénéficie d’un capital qui a considérablement augmenté. Des investissements supplémentaires permettant d’économiser l’énergie augmentent également la valeur intrinsèque de l’habitation. C’est là une opération plus sûre que de placer de l’argent sur un compte épargne ou d’acheter des actions en bourse. Enfin, les transformations économisant l’énergie permettent, à court terme, de diminuer les factures d’énergie. »

Le summum de l’économie d’énergie est sans aucun doute l’utilisation d’énergies renouvelables. 

Un palais entier a d’ailleurs été consacré à ce thème, palais qui, grâce aux 240 panneaux photovoltaïques installés sur l’étang supérieur devant l’entrée, est resté, au niveau de sa consommation énergétique, neutre en C02 pendant toute la durée du salon. De nombreuses personnes intéressées par ce thème ont visité le palais 10 pour en savoir plus sur la production d’énergie renouvelable avec des panneaux solaires photovoltaïques et des éoliennes.

BATIBOUW doit certainement une partie de son succès aux aides et subventions publiques qui représentent un sérieux coup de pouce financier dans les projets de construction ou de rénovation. Il s’agit par exemple de la réduction temporaire de la TVA pour les travaux dont la demande de permis de bâtir a été introduite avant le 1er avril 2010, de l’assurance contre la perte de revenus ou de taux hypothécaires relativement bas. Tant BATIBOUW que ses exposants mettent l’accent sur les primes pour les travaux permettant d’économiser l’énergie comme l’isolation, l’installation de doubles vitrages ou le remplacement d’une ancienne chaudière.

Un autre facteur important est également le fait que les exposants continuent à considérer.

BATIBOUW comme la plateforme par excellence pour présenter leurs tout nouveaux produits. Il en découle naturellement que pour avoir un aperçu complet de ce qui est nouveau dans le secteur, il faut visiter BATIBOUW. Et c’est ce que les gens font. BATIBOUW leur permet non seulement de toucher ces nouveaux produits mais également de demander des informations aux experts qui les présentent.

Par ailleurs, les 75.000 professionnels qui visitent BATIBOUW en font également le plus grand salon professionnel du secteur. Ceux-ci considèrent BATIBOUW comme la plateforme de rencontre idéale du secteur. En plus des rencontres avec les exposants et la découverte des toutes dernières nouveautés, ils se rendent aussi à Brussels Expo pour assister aux nombreux événements qui ont lieu lors du salon, conférences et remises de prix.

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

Copyright ©Eugénia DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/batibouw-termine-en-beaute

Laszlo Bölöni a demisionat de la Standard Liège

Laszlo Bölöni şi-a prezentat demisia miercuri, 11 februarie 2010, din funcţia de antrenor principal al echipei de fotbal belgiene, Standard Liége. Contractul său cu Standard s-a reziliat prin acordul părţilor. Demisia lui Bölöni vine ca urmare a parcursului slab al echipei Standard în acest sezon. După ce a câştigat campionatul în faţa rivalilor de la Anderlecht Bruxelles, Standard, clubul de pe malul răului Meuse, pare în prezent de nerecunoscut, fiind pe locul şase în clasament, fără şanse la titlu.

În perioada în care romanul Laszlo Bölöni a fost antrenor principal, Standard Liége a înregistrat 11 victorii, 11 meciuri pierdute şi 10 nule. Aventura lui Bölöni începuse bine încă de la venirea sa la Standard, pe 24 mai 2008, ca succesor al lui Michel Preud'homme, astfel încăt clubul de fotbal din Liége a şi câştigat Supercupa în Campionatul Belgiei, în faţa clubului de fotbal bruxellez, Anderlecht, Laszlo Bölöni devenind astfel antrenorul anului. Sezonul actual a debutat de asemenea foarte bine, cu o Supercupă, însă, apoi, echipa de fotbal a intrat in vrie!

László Bölöni s-a născut în data de 11 martie 1953, la Târgu-Mureş, într-o familie de etnici maghiari. A copilărit în oraşul Târnăveni. În 1967 a debutat ca fotbalist la echipa Chimica Târnăveni, echipă în care a jucat până în 1969. Timp de 14 ani, între 1970 şi 1984, a făcut parte din echipa ASA Târgu Mureş, fiind transferat apoi la Steaua Bucureşti. În anii 1977 şi 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României. A jucat 108 meciuri în echipa naţională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naţionale de fotbal a României. Din anul 2000 şi până în 2001 a fost antrenor al acestei echipe, cu un bilanţ de 13 meciuri jucate, dintre care 8 câştigate, 2 egaluri şi 3 meciuri pierdute. Între 2001 şi 2003 a antrenat echipa portugheză Sporting Lisabona. În primul sezon pe banca lui Sporting a reuşit să câştige atât Campionatul Portugaliei cât şi Cupa Portugaliei. A dus o politică de promovare a jucătorilor tineri şi de perspectivă printre care Cristiano Ronaldo, Ricardo Quaresma şi Hugo Viana. Între 2003 şi 2006 a antrenat echipa franceză Rennes. Din 2006 conducea AS Monaco, dar după 10 etape a trebuit sǎ plece de la echipǎ, care se afla pe locul 19. Pe data de 6 aprilie 2007 a semnat un contract pe un an şi jumǎtate cu echipa Al-Jazeera (EAU), pe care a antrenat-o până în mai 2008.

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/laszlo-boeloeni-a-demisionat-de-la-standard-liege

Alain Delon susţine înfiinţarea unei bresle de avocaţi pentru animalele maltratate

aanton din Elveţia”, a declarat renumitul actor, într-un interviu acordat cotidianului elveţian „Le Matin”.

Alain Delon, a obţinut cetăţenia elveţiană în 1999 şi locuieşte în cantonul Geneva. El consideră că “animalele trebuie să fie apărate” şi că oamenii trebuie “să înţeleagă că o persoană care torturează un câine sau un alt animal este capabil să tortureze şi o fiinţă umană”.

“Animalele au dreptul de a fi apărate“, a declarat Alain Delon, adăugând că, în opinia sa, “cel care face să sufere un animal este o bestie. El este adevăratul animal”. Numirea unui avocat care să apere drepturile animalelor, o soluţie care există deja în Zurich încă din 1992, va constitui tema unui referendum organizat pe 7 martie. Alain Delon speră că “Elveţia va servi de model şi că Franţa o va urma”. “Omul poate fi foarte sadic… Animalele nu au defecte“, a continuat actorul, care are opt câini pe proprietatea sa din Douchy (Loiret).

Potrivit unui sondaj efectuat în noiembrie 2009 de institutul GfK, 63% dintre elveţieni sunt de acord cu înfiinţarea posturilor de avocaţi însărcinaţi cu protecţia animalelor, 81% doresc ca persoanele care maltratează animalele să fie pedepsite sever, iar 72% dintre respondenţi consideră că un avocat pentru drepturile animalelor ar exercita presiunea necesară pentru ca legea să fie aplicată mai riguros. Alain Delon va participa la o campanie pe această temă, care va fi lansată săptămâna viitoare, de Societé Vaudoise de Protection des Animaux.

Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/alain-delon-sustine-infiintarea-unei-bresle-de-avocati-pentru-animalele-maltratate

Mgr. André-Joseph Léonard este noul arhiepiscop romano-catolic de Bruxelles

Luni, 18 ianuarie 2010, Monseniorul André-Mutien Léonard, episcop de Namur, a fost numit arhiepiscop de Malines-Bruxelles. El îi succede astfel, confirmând tradiţia alternanţei flamand/francofone, cardinalului Danneels - care a condus Biserica Catolică din Belgia între anii 1977-2010 - în fruntea unei mari dioceze ce include întreaga regiune Bruxelles – Capitală. Arhiepiscopul de Bruxelles este şi Primatul Belgiei. Mgr. Léonard s-a născut la 6 mai 1940 într-o familie cu patru băieţi, toţi preoţi. Urmează colegiul iezuit Notre-Dame de la Paix din Namur, obţine licenţa în filosofie la Universitatea Catolică din Louvain, iar mai apoi licenţa în teologie la Universitatea Gregoriană din Roma. Este hirotonisit preot la 19 iulie 1964. Îşi continuă studiile în filosofie cu un doctorat la Universitatea Catolică din Louvain unde, în 1976, devine de altfel şi profesor de filosofie. În 1978 este numit Preşedinte al Seminarului Saint-Paul, iar în 1987 devine membru al Comisiei Teologice Internaţionale, organ consultativ al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. În februarie 1991 este numit episcop de Namur. Perspectiva sa doctrinară şi morală este apropiată de linia conservatoare a papei Benedict al XVI-lea, fapt ce i-a atras numeroase critici din partea unei anumite părţi „progresiste” a societăţii belgiene, . Odată cu intrarea în noile funcţiuni, Mgr. André-Mutien Léonard îşi va schimba al doilea prenume în Iosif, patronul Belgiei, numele său devenind André-Joseph Léonard.

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/mgr-andre-joseph-leonard-este-noul-arhiepiscop-romano-catolic-de-bruxelles

Carrefour pleacă în forţă din Belgia

• În jur de 1.672 de persoane îşi vor pierde locurile de muncă la Carrefour, deoarece 14 hypermarket-uri şi 7 supermarket-uri se vor inchide. Salariile angajaţiilor rămaşi vor fi îngheţate. Planul de restructurare va afecta mai mult de 3000 de oameni. Concedierile vor avea loc mai ales la hypermarket-uri (1.352), restul fiind facute la supermarket-uri (320)

Concedierile anunţate vor fi încadrate, pe cât se poate, în sistemul de pensionare anticipată. Închiderea magazinelor va începe cu data de 30 iunie 2010. De asemenea, conducerea doreşte să investească 300 milioane de euro, pe o perioadă de trei ani, pentru a redecora şi reîmprospăta magazinele ramase. Cele 14 hipermarket-uri care se vor închide sunt : Brugge Sant-Kruis, Midelkerke, Zwijnaarde, Mechelen-Noord, Sint-Pieters Leeuw, Westerlo, Genk, Eupen, Kuurne, Moeskroen, Ronse, Casteau, Haine-St.Pierre şi Jumet.
Cele 7 supermarket-uri care se vor închide sunt: Gent - Groene Vallei, Kotrijk - Walle, Antwerpen - Linkeroever, Antwerpen - Gitschotellei, Genk - centrum, Maaseik şi Maasmechelen. Pe lângă cele 21 de magazine care se vor închide, pentru alte 3 hyperermarketuri şi 7 supermarketuri se vor realiza contracte de franciză. Carrefour va vinde, de asemenea, 17 supermarket-uri şi 3 hypermarket-uri (Waterloo - centru, Gosselier şi Angleur - Belle-Ile) catre Mestdagh, deţinătorii supermarket-urilor Champion. Această afacere este încă la faza negocierilor, însă numărul de angajaţi va fi redus cu siguranţă. După efectuarea restructurărilor din 56 hypermarket-uri doar 39 vor mai rămâne sub conducerea Carrefour.
Una peste alta, se vor pierde 1.672 locuri de muncă. Încă pe atâtea vor fi transferate către Mestdagh sau vor opera la magazinele de franciză. Dacă luăm în considerare închiderea depozitului din Ternat, unde se vor pierde 270 locuri de muncă, întrega reorganizare poate afecta mai mult de 3.000 de oameni. Salariile celor care au contracte negociate, conform condiţiilor impuse de Carrefour, vor fi îngheţate. Angajaţii care au salarii mai mari decât baremul impus de celelate magazine competitoare, Colruyt şi Delhaize, vor avea salariile îngheţate până vor scădea la acelasi nivel. Acest lucru va duce la pierderea avantajului oferit de "paritair comité PC312". La fel se va întampla şi cu angajaţii de la sediul principal din Evere. Salariile lor vor fi îngheţate până când vor ajunge la acelaşi nivel cu baremul cel mai mic stabilit în "paritair comité" PC 218. În jur de 900 de oameni vor fi afectaţi de aceste măsuri.
Motivul acestei măsuri este că după un sfert de secol, în care şi-au pierdut din cota de piaţă, multe supermarket-uri se confruntă cu lipsa de clienţi. În ultimele trei luni, Carrefour a căzut pe locul trei, cu o cotă de piaţă de 24.9 %. Acum zece ani, se afla încă la 30%. Parisul a decis că Belgia face parte , încă, din zona geografică - comercială europeană, care mai include Franta, Italia şi Spania. Între aceste ţări se va încerca o evitare a suprapunerii sarcinilor din sediile centrale. În Belgia, Carrefour are în jur de 15.000 de angajaţi. La hypermarket-uri muncesc cu normă întreagă în jur de 8.962 de oameni, în timp ce în supermarketuri muncesc 3.710 de persoane.
din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/carrefour-pleaca-in-forta-din-belgia

Sărbătoarea viţei-de-vie de la Abaţia Villers-la-Ville din Brabant Wallon

Sâmbătă, 5 septembrie 2009, a avut loc a XIX-a ediţie, a Sărbătorii Viţei-de-Vie de la Abaţia Villers-la Ville, din Brabant Wallon, Belgia. Plantaţia se află în interiorul anticei ruine a Abaţiei cisterciene din sudul Walloniei. Abaţia Villers-la Ville, se întinde pe un domeniu de peste 36 de hectare şi a fost construită în secolul 12 sub îndrumarea Sfântului Bernard. Astăzi, ruinele fostei abaţii, numărând mai bine de 850 de ani de istorie.

Începând din 1990, Confreria Viţei-de-vie de la Villers, ce il are ca Preşedinte pe Richard Kermer, a început reabilitarea şi reconstituirea viei din vechea Abaţie (în 1796 a fost vândută ca şi activ naţional). Confreia a respectat cu rigurozitate vechea amplasare şi cultivare a viei. Soiurile de viţa cultivate sunt la Villers-la-Vigne( numele plantaţiei) sunt soiuri selecţionate ca: Léon Millot, Regent.

În 1146, abatele Laurent împreună cu doisprezece călugări şi cinci ucenici, s-au instalat în Valea de la Thyle, «în calea» Contelui de Namur şi a Ducelui de Brabant, pentru a fonda o Abaţie. Ei au venit de la celebra Abaţie câmpenească de la Clairvaux. Abatele, cunoscut sub numele de Sfântul Bernard, a fost primul călugăr care a iniţiat producerea pe scară largă a vinului produs de viile proprii a aproximativ 350 de abaţii din toată Europa. Abaţiile având nevoie de vin, în principal, pentru celebrarea slujbelor religioase, dar fiind, desigur şi o sursă de venit.

Şi viţa-de-vie are istoria ei...

Ca şi grâul, viţa-de-vie, este una dintre cele mai vechi culturi. Strugurii sălbatici au fost recoltaţi de cultivatori şi fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru cele nutriţionale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului.

Schimbări în conformaţia sâmburilor (mai mici la formele cultivate) şi distribuţii ale seminţelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3.500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia şi Georgia). Cultivarea viţei-de-vie(Vitis vinifera) s-a răspândit şi în alte părţi ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate. Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat de descoperirea în 1996 a unui depozit improvizat de vin, vechi de 7.000 de ani, pe teritoriul Georgiei de azi. Alte dovezi au arătat că mesopotamienii şi vechii egipteni (1600 de ani înainte de Christos), aveau plantaţii de vin şi deţineau măiestria necesară fabricării vinului. Primul om, conform Vechiului Testament, care a plantat pentru întâia oară viţa-de-vie, a fost Noe! Filozofii greci, preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor, ca şi fruct, suc şi bineînţeles ca şi vin. În tot bazinul mediteranean, cultivarea viţei s-a propagat datorită expansiunii maritime greceşti. Geto-dacii, au avut viticultura printre principalele îndeletniciri în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Folosirea vinului la geto - daci este amintită şi în lucrările scriitorilor antici. Diodor din Sicilia, referindu-se la ospăţul dat de Dromihete în cinstea prizonierului sau, Lisimah, arată că macedonilor li s-a turnat vin în cupe de argint şi aur, iar el şi tovaraşii săi îl consumau în pahare de corn şi lemn. Strabon arată că pe vremea lui Buerebista cultivarea viţei -de- vie şi consumul vinului, era aşa de răspandită la geto - daci, încat Marele Rege, Buerebista, sfătuit de Deceneu, le-a poruncit "să taie viţa- de- vie şi să traiască fără vin"!. Istoricii care s-au referit la acestă informaţie, au găsit-o ca fiind exagerată, considerând că viţa- de- vie a fost şi mai departe cultivată.

În Belgia, viţa-de-vie începe să fie cultivată din secolul VII până în secolul XVI-lea, în prima perioadă,în Vallée de la Meuse (Huy şi Liège), Louvain, Diest, Léau, St. Josse, Schaerbeek, Wavre, etc. Carol Quintul, regele Spaniei şi împărat germanic, aflat în război împotriva lui Francisc I, între 1522 -1546, interzice importul de vinuri din Franţa, prin ordonanţele sale din 23 iulie 1522, 28 iunie 1524 şi 12 mai 1546, pedeapsa fiind confiscarea vinului, pierderea averii şi chiar a vieţii! Aşadar, viţa-de-vie a fost cultivata peste tot în Belgia în această perioadă. Între secolul XVII şi secolul XVIII, viţa-de-vie a dispărut aproape pe tot teritoriul Belgiei, mai puţin la Huy. Începând din secolul XIX până în 1946, Huy rămâne capitala viţei-de-vie şi a vinului din Belgia.

Mulţumiri lui Paul Henry TRIGALLEL

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

 

 foto: Copyright ©Eugénia DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/sarbatoarea-vitei-de-vie-de-la-abatia-villers-la-ville-din-brabant-wallon