Parcul Paradisio este un adevărat Eden. Sau, de ce nu, poate o reînviere a ... Atlantidei, continentul disparut, dat fiind frumuseţea lui extraordinară. Parcul oferă vizitatorilor clipe de neuitat în contact direct cu animalele sălbatice, sensibilizând, de asemenea, cu frumuseţea şi fragilitatea naturii. Parcul adăposteşte peste 4.000 de animale din toată lumea, păsări, mamifere, peşti, reptile,etc., toate acestea pe fostul domeniu al vechii abaţii Cambron, între arbori seculari şi numeroase clădiri istorice. Paradisio are în desfăşurare peste 30 de programe ştiinţifice pentru conservarea speciilor pe cale de dispariţie, prin reproducerea lor în inima parcului. Paradisio este localizat pe Domeniul Cambron, 7940, Brugelette, în Provincia Hainaut, Belgia. Se întinde pe o suprafaţă de 55 de hectare, magnific împădurite, cu grădini bogate în diverse soiuri de flori. Grădinile ocupă un loc important în parc, ele fiind omniprezente, oferind parcului un farmec aparte, asociind viaţa minerală cu cea vegetală, o îmbinare a şarmului plantelor cu rigurozitatea rocilor, unde este prezent susurul izvoarelor, fiecare cu particularitatea sa. Vizitatorii sunt placut surprinşi de către apariţia unui păun sau de zborul perechilor de papagali cu penajul lor multicolor. Fiecare grădină din Paradisio, are propriul său caracter şi ambient.
Grădina indoneziană este cea mai mare grădină de acest fel din Europa! Eric Domb, fondatorul parcului Paradisio, a avut un „coup de foudre” vis-à- vis de şarmul grădinilor indoneziene, în iulie 1978, când a fost în Indonezia. Tulburat de farmecul fără egal al arhipeleagului indonezian, Eric şi-a jurat că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a reda arhipelagului o parte din inegalabila fericire pe care acesta i-a oferit-o. Aşa a început fascinanta şi aproape incredibila aventură a naşterii Regatului Ganesha pe continentul european, în Belgia. Însă, această aventură a fost, iniţial, una interioară, asemenea „unui copac ce răsare din pământ şi urcă încet spe cer”, cum afirmă Eric Domb.
Regatul Ganesha din Paradisio, conduce vizitatorul prin intermediul unor insule aidoma celor 17.508 insule care formează arhipeleagul indonezian. Regatul Ganesha se înscrie perfect în filozofia parcului Paradisio, care aduce un magnific omagiu frumuseţilor lumii. Aşa cum Eric Domb subliniază: „Regatul Ganisha stimulează dorinţa de a iubi şi a proteja Planeta Albastră”.
Cea mai mare grădină chineză din Europa se află, fireşte, unde altundeva decât în ...Paradisio! Care îndeamnă la căutarea armoniei exterioare şi interioare. Se spune că ... a fost odată ca niciodată, în China antică, un prea-puternic împărat care se numea, Xan Wu Di, Fiul Cerului, ce şi-a dorit foarte tare să afle secretele Nemuririi. Astfel, împăratul, a construit o gradină fabuloasă pentru a atrage astfel Puterile invizibile care i-ar fi putut dezvălui secretul Nemuririi. În cele din urmă, împăratul a murit, însă după două mii de ani, fabuloasa gradină domneşte astăzi în...Paradisio. Paradisul terestru pe pământ(ul) belgian! 20 de meşteşugari din Shanghai, au reconstituit aici, cu o deosebită măiestrie, gradina anticului lor împărat. Cascade, roci,case tradiţionale, cu acoperişuri ascuţite, temple consacrate cultului strămoşilor...chinezi!, flori şi lacuri, mister şi enigme; până şi „Palatul Cosmic” al lui Xan Wu Di,bineînţeles la scară redusă a fost reconstituit; fascinanţii „penijings”, strămoşii bonsailor, azalee, cireşi şi trandafiri chinezeşti, diferite soiuri de magnolii, simbolul bogăţiei în tradiţia chineză şi emblema Shanghaiului, cerbi muntjacks, ursuleţi panda,etc. Aşadar, principiul „Pen Jings” este de necontestat în crearea gradinei chineze din Paradiso.
Grădina de măslini este o minunată colecţie de 33 de măslini din Italia şi Spania, care au fost salvaţi de la sacrificare, de la abandon, de la dispariţie, din cauza neglijenţei umane. Astazi, măslinii cu vârste cuprinse între...700 şi 1.000 de ani, tronează ca nişte olimpici ai supravieţuirii în grădina lor special amenajată în Parcul Paradisio, înconjuraţi de o câmpie de lavandă, unde fluturii se joacă nestingheriţi de nimeni şi nimic.
Grădina andaluză denotă calmul şi serenitatea într-o atmosferă mediteraneană, inundată de geometria a o mie şi una de culori calde şi de parfumul specific Sudului Spaniei. Murmurul fântânilor, poezia extraordinară a scărilor de apă, bazinele căptuşite cu lut ars, vegetaţia luxuriantă formată din palmieri, măslini, smochini, precum şi alte varietăţi de plante specifice, redau întocmai splendoarea gradinilor andaluze a palatelor spaniole.
Grădina de trandafiri alcătuită din 700 de specii şi mii de varietăţi ale „reginei florilor”, îmbie cu delicatele şi suavele sale parfumuri, cu tandreţea culorilor. Rozariul a respectat cu stricteţe istoria şi măiestria dezvoltării gradinăritului acestor flori de-a lungul timpului. Rozariul din Paradisio este, nici mai mult nici mai puţin, o adevărată epopee a trandafirilor. Şi, dacă se urmează întocmai parcursul unui anume tunel de trandafiri, se poate ajunge chiar în interiorul criptei istorice a vechii Abaţii Cambron. Nautilus? Da, el există,bineînţeles la Paradisio! Magica lume a celor „2000 de leghe sub mări” a Căpitanului Nemo, aşa cum şi-a imaginat-o Jules Verne, reală şi ireală, vizitatorul o poate descoperi dacă de îmbarcă la bordul lui Nautilus. Atmosfera magică a recifurilor de corali, a urşilor de mare, a anemomelor de mare, a stelelor de mare, a crabilor, rechinilor, lagunelor, baracude şi alte soiuri de peşti tropicali, şi, de ce nu, un spectacol de balet ireal oferit de...meduze.
Catedrala păsărilor este locul special amenajat pentru păsări. Aici, într-o magnifică şi uriaşă grădină, zboară libere şi nestigherite, cele mai mari specii de aviare din lume. Ibişi roşii, vulturi, flamingo, etc. O privelişte de neegalat, o adevărată grădină paradisiacă colorată de turcuazul, violetul, rozul, roşul, etc, al penajului păsărilor. Mersus Emergo, o balenieră „pensionară”, uriaşă, ce se află chiar în centrul parcului. Simbolul este clar, şi anume că toţi cei care iubesc Planeta Pământ, ar dori ca toate balenierele să fie pensionate şi să fie utilizate, de ce nu, tocmai pentru protejarea balenelor. La bordul fostei nave folosite la vânătoarea de balene, astăzi, se află o expoziţie intitulată: „SOS Biodiversitatea”, înfiinţată în colaborare cu WWF (World Wildlife Fund). De ce „SOS Biodiversitatea”? Pentru că la fiecare 13 minute dispare câte o specie! Sunt expuse fapte reale, cifre, date, cu care se confruntă biodiversitatea şi care ameniţă planeta, dar sunt sugerate moduri pentru a acţiona concret în oprirea şi contracararea acestui deosebit de grav şi ameniţător pericol. Tototdată, pe balenieră se află centrul de reabilitare „Carapacea”, unde se află începând de la broaşte ţestoase, tarantula, scorpioni, iguane, agame de apă, până la pitoni şi diverse specii de crocodili, animale abandonate de către amatori iresponsabili sau confiscate de către autorităţi.
Algoa Bay este locul unde se poate visa cu ochii deschişi, în paradisul leilor de mare şi al pinguinilor! Pe de o parte leii de mare cu ochii lor dulci şi maliţioşi, care se zbenguie făcând o mulţime de comicării, formând în înotul lor adevărate arabescuri, iar de cealaltă parte, drăgălaşii pinguini. Se poate observa cu uşurinţă o adevărată complicitate între animale şi păsări, adaptarea lor de a evolua sub apă datorită corpului cu formă hidrodinamică , a picioarelor care s-au transformat în aripi, metamorfozarea păsărilor în peşti fiind evidentă. Oaza, sera gigantă care este imaginată dar şi creată, aidoma unei ţări fabulos de frumoase, al cărei acoperiş se deschide atunci când e soare şi senin, şi care se închide atunci când vremea este rece şi tristă, însă lasă să pătrundă în interior lumina naturală. Sera are o suprafaţă de 7.000 de m², şi oferă o atmosferă relaxantă petrecută în mijlocul unei luxurifiante vegetaţii şi a unei faune alcătuită din numeroase specii de animale şi păsări exotice. În mijlocul acestei fascinante lumi cu adevărat mirifice, se pot degusta din deliciile culinare ale celor câteva terase şi restauranturi. Ca să parcurgi tot parcul, cele 55 de hectare, trebuie să ai picioare bune, dar drumul poate fi puţin scurtat dacă se merge pe podurile suspendate, din plasă, care se află la cca. 300 m înălţime. La fel ca în... Indiana Jones! Printre noii locuitori ai parcului se află Claudy, în vârstă de 46 de ani şi fiica ei, de 9 ani, Sandry, două femele elefant, care provin de la parcul zoologic Rapperswil din Zurich, cu care Paradisio colaborează în privinţa speciilor ameninţate. Cei doi elefanţi fac parte din specia elefanţilor asiatici, specie ameninţată din cauza expansiunii industriei uleiului de palmier. Claudy şi Sandry au venit în Paradisio, pe 7 aprilie 2009 şi se află deja printre celebrităţile cele mai îndrăgite ale parcului.
Bebeluşii cei mai cunoscuţi ai parcului, sunt „micuţul”(!) Didier, un pui de hipopotam care cântărea la naştere... 40 de kilograme , dar va cântări peste 3 ani, 3 tone ca şi tăticul lui, şi care este foarte fericit şi protejat de către părinţii săi: Nema şi Emilio. Cel de-al doilea puişor vedetă este bebe-ul familiei de lei-de-mare, Babelutte şi Desmond, care nu are încă un nume deoarece nu a ajuns la vârsta când i se poate determina sexul. El a cântărit la naştere 6 kilograme, şi se împacă foarte bine cu tatăl său, Desmond, un adevărat tată cu greutate... de 280 kilograme! Girafe, bizoni, tapiri, maimuţe, o multitudine de specii de păsări de pradă şi chiar dulcii şi ghiduşii lemurieni, o specie care datează pe pământ, se pare, de zeci de milioane de ani, dar decimată, efectiv, în ultimii... zeci de ani, toate acestea pot fi văzute într-o singură zi de Eden, vizitând Paradisio! (n.r. Dacă în Belgia care are o suprafaţă totală de doar 30.538 km² s-a putut crea un Paradis(io)! pe pământ, pe o suprafaţă de 55 de hectare, de ce oare în România, care are o suprafaţă de 237.500 km², nu s-au găsit câteva hectare pentru a se crea ceva similar?) Oare românii nu vor şi nu merită să trăiască (contra costul unui bilet de intrare), măcar o zi într-un eden terestru la ei acasă, unde viaţa de zi cu zi este departe de... Porţile Raiului? Poate că, din păcate, aşa ceva este aproape irealizabil, deoarece paradis-urile fiscale din buzunarele fără fund ale unora sunt prea nesăţioase. De unde, se poate vedea cu ochiul liber, că paradisul belgian este încă, la peste 50 de ani depărtare de lupta pentru supravieţuirea zilnică a marii majorităţi a românilor). În loc de încheiere: un mare bravo şi felicitări celor care au creat Paradisul pe pământul belgian! Semn că „acolo, sus, cineva îi iubeşte”!
din Belgia, Eugenia Mihai DELAD
foto: Copyright ©Eugénia DELAD
