La 1 august 1874, arhitectul regelui a semnat un contract pentru construirea grădinii de iarnă, cu o firmă din Louvain, A. Durieux & Cie, care trebuiau să realizeze, în colaborare cu antreprenorii bruxelezi, Tasson şi Washer, fabricarea şi montajul structurii metalice. Clădirea a fost terminată în 1876, iar această dată figurează pe frumosul mozaic din centrul grădinii de iarnă. Biroul de studii din Gant, a conceput un sistem de încălzire central, cele două şeminee în formă de minaret.
Amenajarea sectorului botanic a fost încredinţată arhitectului peisagist englez, John Wills. Leopold al II-lea, supraveghea îndeaproape planurile lui Balat şi realizările lui Wills. Unii dintre palmierii existenţi şi astăzi în grădina de iarnă, au fost cumpăraţi de Leopold al II-lea, de la serele Ducelui d’Arenberg din Enghien.
Spaţiul acoperit şi încălzit care constituie, de fapt, grădina de iarnă, trebuia să servească în acelaşi timp ca şi sală de recepţie, această clădire fiind prima din complexul de sere. Anexa ferigilor, leagă orangeria de salonul de iarnă care comunică, de asemenea, cu câteva sere mici. La sudul acesteia se găseşte sera cameliilor, construită în 1878, şi la nord, sera Maquet, singura din complex care nu este opera lui Balat, ci datează din 1902. Părăsind sera Maquet, descoperim noua orangerie, o seră lungă şi îngustă. Către 1886, sera Congo, a venit să completeze prima clădire. Ea trebuia să amintească vizitatorilor, Statul Independent Congo, când Leopold al II-lea a devenit suveran. Această seră trebuia să adăpostească specii de flori din imensul bazin congolez, unde găsim şi astăzi, toate soiurile de arbori tropicali şi de plante exotice. În interior, putem vedea pe ici şi colo, monogramele lui Leopold al II-lea. De cealaltă parte, sub un acoperiş din sticlă în formă de ogivă, o scară din piatră albă care coboară până la ambarcader, o cale de acces acoperită, iese din sera scundă orizontală, unde în timpul recepţiilor de altă dată, se opreau caleştile pentru a depune sau căuta invitaţii. Aici, remarcăm în pasajele, Aurora şi Seara, două sculpturi de Charles Van der Stappen, provenind din vechiul palat al Contelui de Flandra, Rue de la Régence, din Bruxelles: statuia Învingătorului lui Goliath, precum şi vase provenite din Extremul Orient, în jurul anilor 1864 – 1865, de către viitorul Leopold al II-lea, la acea dată, încă, Duce de Brabant.
Puţin mai încolo, descoperim al doilea grup de sere: serele de palmieri. Aceste sere, au fost de asemenea concepute de către Balat, şi datează din 1892 – 1894. În 1892, Regele a cerut arhitectului să deseneze planurile celor două clădiri metalice importante: sera de palmieri şi biserica de fier. Construcţia serei de palmieri a fost începută imediat. De fapt, opt ani înainte, mai exact pe 1 iunie 1884, Balat desenase deja un plan. Este o seră înaltă, rectangulară, divizată de una nouă, centrală. Ea adăposteşte o colecţie foarte variată de plante şi arbori tropicali şi subtropicali. Această construcţie sobră are cu adevărat o alură nobilă.
Biserica de fier, ca de altfel şi grădina de iarnă, pot fi considerate ca fiind cele mai remarcabile construcţii metalice ale lui Balat. La origine, aceasta era un oratoriu, iar fotografiile de arhivă ne demonstrează, de altfel, interiorul. A fost, de fapt, prima capelă a domeniului. Ansamblul este de inspiraţie neo-gothică. După moartea Regelui Leopold al II-lea, a fost transformată în seră. O galerie acoperită, ne conduce la sacristie.
La ieşirea din sera palmierilor, care comunică printr-un mare hol cu calea Parcului Regal, o scară din piatră, acoperită cu un acoperiş din sticlă, conduce către pavilionul palmierilor. Aici, în acest pavilion, se retrăgea Leopold al II-lea, în ultimii săi ani de viaţă, unde de altfel a şi murit, pe 17 decembrie 1909, în mijlocul colectiilor excepţionale de plante şi de flori.
Ansamblul grădinii de iarnă este legat de platoul palmierilor printr-o mare galerie care a devenit subterană plecând de la sera oglindă, de asemenea opera lui Balat. O duzină de mici, simple, sere de cultură, sunt aliniate de-a lungul acestei galerii. Aceasta ne oferă accesul către două dintre serele cele mai importante: sera Dianei, cu statuia zeiţei vânătorii şi sera azaleelor care găzduieşte varietăţi provenite în principal din India şi Japonia. Aici putem admira o sculptură a Reginei Elisabeta, bustul lui Louis Paras, administratorul domeniului.
Înainte chiar de sfârşitul lucrărilor, Leopold al II-lea, în prezenţa Reginei Marie-Henriette şi a prinţesei Clémentine, a fost inaugurat acest remarcabil ansamblu botanic. Invitaţii săi au fost patronii şi muncitorii care au realizat acest complex de sere. Aceasta s-a întâmplat pe 21 decembrie 1891.
( mulţumiri domnului, Luc Van Outeghem, de la serviciul de presă al Casei Regale a Belgiei, pentru sprijinul acordat)
din Belgia, Eugenia M. DELAD
Foto: Copyright ©Eugénia DELAD
