vendredi 11 février 2011

195 de ani de la Bătălia de la Waterloo

Bătălia de la Waterloo este una dintre cele mai mari evenimente care a marcat istoria europeană, atât prin dimensiunea sa cât şi prin consecinţele sale. Câmpul de luptă este, acum, un memorial şi un instrument educaţional vizitat de mii de oameni în fiecare an. La fiecare cinci ani, are loc o reconstituire de amploare a evenimentelor din 1815. Reconstituirea, cea mai mare de acest fel din Europa, s-a desfăşurat între 18-20 iunie 2010, ...comme d’abitude…pe o ploaie torenţială, rece şi sub un cer gri! Mii de reconstituanţi veniţi din toate cele patru colţuri ale lumii, îmbrăcaţi în uniformele epocii napoleoniene, au redat viaţă, cu un realism absolut, scenelor renumitei şi tragicei bătălii.
Reconstiuirea din acest an a debutat vineri, 18 iunie, orele 23.00 cu un extraordinar foc de artificii la poalele colinei pe care se află Leul de la Waterloo. Un spectacol total format dintr-o feerie luminoasă şi sonoră, cu o proiecţie a unui film documentar despre trista înfrângere a lui Napoleon la Waterloo. Filmul a fost proiectat chiar pe Colina Leului de la Waterloo, în şapte tabele - episod care au urmat întocmai cronologia evenimentelor din 1815, respectând coerenţa evenimentelor istorice.
Sâmbătă, 19 iunie, a avut loc reconstituirea vieţii de zi cu zi a regimentelor în bivuacuri, gătirea mesei de prânz identic epocii napoleoniene, precum şi pregatirea mesei de prânz şi servirea mesei a însuşi Împăratului. Apoi, dictarea celebrei scrisori a lui Napoleon şi plecarea trupelor pentru lupta din satul Plancenoit şi în imediata vecinătate a exploataţiei agricole Ransquin, care se afla aproape de Cartierul General al Imperatorului, unde a avut loc înfruntarea dintre trupele franceze şi aliate cu trupele prusace.
Duminică, 20 iunie a avut loc cea mai mare reconstituire a Bătăliei de la Waterloo, chiar pe acelaşi loc, pe pământul istoric de la Haie-Sainte, la poalele Colinei Leului de la Waterloo.

Istoric

Bătălia de la Waterloo a avut loc pe 18 iunie 1815, când s-au înfruntat peste 350.000 de soldaţi într-un înfricoşător carnagiu, în apropierea localităţii Waterloo din Belgia de astăzi, opunând o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon unei armate a celei de-a Şaptea Coaliţii, aflate sub comanda ducelui de Wellington şi a feldmareşalului von Blücher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă a anglo-aliaţilor şi prusacilor, victorie care a însemnat sfârşitul Imperiului napoleonian, după opt ore de lupte intense, pe o ploaie rece, torenţială. Au fost peste 9.500 de morţi şi 32.000 de răniţi!
După ce Împăratul Napoleon a preluat, din nou, puterea, în martie 1815, o nouă Coaliţie europeană a masat armate la graniţele Franţei, cu scopul de a-l înlătura. Napoleon a decis să treacă primul la ofensivă, atacând armata prusacă şi pe cea anglo-aliată, ambele cantonate în Belgia. El a decis următorul plan: a concentrat forţele sale armate, într-o poziţie centrală, la Quatre-Bras, o încrucişare a drumurilor de la Bruxelles la Charleroi şi de la Nivelles la Namur, situată la 13 km sud de Waterloo. Au avut loc o serie de confruntări în jurul localităţii Charleroi şi apoi bătăliile de la Ligny şi Quatre- Bras, ambele purtate pe data de 16 iunie 1815. Deşi cele două bătălii de pe 16 iunie s-au încheiat cu victoria francezilor şi au împiedicat joncţiunea anglo-aliaţilor şi a prusacilor, ele nu au fost decisive, astfel că, la 18 iunie, pe câmpul de bătălie de la Waterloo, armata anglo-aliată şi elemente semnificative din armata prusacă au putut face joncţiunea pentru a pecetlui victoria decisivă a Coaliţiei. În timpul bătăliei din 18 iunie, o treime din armata franceză, detaşată tocmai pentru a împiedica sau întârzia semnificativ înaintarea prusacilor, a mărşăluit într-o direcţie greşită şi apoi a fost reţinută de un Corp de armată prusac inferior numeric la Wavre.
Ca urmare a înfrângerii catastrofale de la Waterloo, rămăşiţele armatei franceze, regrupate pe linia râului Sambre, sub comanda mareşalului Soult, apoi Grouchy, s-au retras în Franţa, aşteptând ofensiva Coaliţiei. Bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat căderea definitivă a lui Napoleon. Întors la Paris imediat după finalul bătăliei, a constatat că nu mai are susţinerea Forului legislativ, fapt pentru care a abdicat pe 22 iunie.
Napoleon Buonaparte s-a născut la 15 august 1769, la Ajaccio, în insula Corsica. Corsica făcuse parte din Republica Genovei şi fusese cedată Franţei în 1768. Deşi măsura doar 1,67 m înalţime, a fost una dintre cele mai mari personalităţi istorice, de o rară inteligenţă, considerat ca fiind cel mai mare strateg militar din toate timpurile. La 18 mai 1804 a fost proclamat Împărat al Franţei de către Senatul francez. La 18 iunie 1815, la Waterlloo, Belgia, Napoleon este înfrânt de armata ducelui Wellington, o coaliţie de soldaţi britanici, germani, belgieni şi olandezi. Moare pe 5 mai 1821, la 51 de ani, ca prizonier britanic, exilat pe insula Sfânta Elena, la depărtare de 7.000 km de Franţa, în sudul Oceanului Atlantic.
Cariera sa a început în rândurile armatei revoluţionare, ajunge general la doar 24 de ani şi devine unul dintre comandanţii cei mai renumiţi ai epocii. Înlăturând în 1800 Directoratul printr-o lovitură de stat, devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, în urma unui plebiscit, devine Consul unic pe viaţă, cu dreptul de a-şi alege succesorul. În 1804 este proclamat Împărat al francezilor (1804-1814, 1815), printr-un senatus-consultus din 18 mai. În 1805devine rege al Italiei iar în 1806, Protector al Confederaţiei Rinului.
După o dezastruasă campanie în Rusia, naţiunile Europei se coalizează împotriva sa, silindu-l să abdice în 1814 la Fontainebleau. După un scurt exil, revine în 1815, pentru „cele 100 de zile” de domnie, încheiate puţin după înfrângerea de la Waterloo.
Ca militar s-a remarcat în campaniile din Italia, Egipt, Austria, Prusia, Rusia. Printre cele mai răsunătoare victorii ale sale se află cele de la Arcole, Piramide, Marengo, Austerlitz, Jena, Friedland şi Wagram.
Napoleon a revoluţionat sistemul juridic, politic şi economic din Franţa, prin Codul civil şi Codul Comercial. Codul civil francez, supranumit „Codul Napoleon” este încă în vigoare în Franţa şi constituie piatra de temelie a libertăţilor civile contemporane, majoritatea statelor europene adoptând un cod civil după modelul francez în decursul secolului al XIX-lea.

Din Belgia, Eugenia Mihai DELAD







http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/195-de-ani-de-la-batalia-de-la-waterloo