Sărbătoarea viţei-de-vie de la Abaţia Villers-la-Ville din Brabant Wallon

Sâmbătă, 5 septembrie 2009, a avut loc a XIX-a ediţie, a Sărbătorii Viţei-de-Vie de la Abaţia Villers-la Ville, din Brabant Wallon, Belgia. Plantaţia se află în interiorul anticei ruine a Abaţiei cisterciene din sudul Walloniei. Abaţia Villers-la Ville, se întinde pe un domeniu de peste 36 de hectare şi a fost construită în secolul 12 sub îndrumarea Sfântului Bernard. Astăzi, ruinele fostei abaţii, numărând mai bine de 850 de ani de istorie.

Începând din 1990, Confreria Viţei-de-vie de la Villers, ce il are ca Preşedinte pe Richard Kermer, a început reabilitarea şi reconstituirea viei din vechea Abaţie (în 1796 a fost vândută ca şi activ naţional). Confreia a respectat cu rigurozitate vechea amplasare şi cultivare a viei. Soiurile de viţa cultivate sunt la Villers-la-Vigne( numele plantaţiei) sunt soiuri selecţionate ca: Léon Millot, Regent.

În 1146, abatele Laurent împreună cu doisprezece călugări şi cinci ucenici, s-au instalat în Valea de la Thyle, «în calea» Contelui de Namur şi a Ducelui de Brabant, pentru a fonda o Abaţie. Ei au venit de la celebra Abaţie câmpenească de la Clairvaux. Abatele, cunoscut sub numele de Sfântul Bernard, a fost primul călugăr care a iniţiat producerea pe scară largă a vinului produs de viile proprii a aproximativ 350 de abaţii din toată Europa. Abaţiile având nevoie de vin, în principal, pentru celebrarea slujbelor religioase, dar fiind, desigur şi o sursă de venit.

Şi viţa-de-vie are istoria ei...

Ca şi grâul, viţa-de-vie, este una dintre cele mai vechi culturi. Strugurii sălbatici au fost recoltaţi de cultivatori şi fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru cele nutriţionale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului.

Schimbări în conformaţia sâmburilor (mai mici la formele cultivate) şi distribuţii ale seminţelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3.500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia şi Georgia). Cultivarea viţei-de-vie(Vitis vinifera) s-a răspândit şi în alte părţi ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate. Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat de descoperirea în 1996 a unui depozit improvizat de vin, vechi de 7.000 de ani, pe teritoriul Georgiei de azi. Alte dovezi au arătat că mesopotamienii şi vechii egipteni (1600 de ani înainte de Christos), aveau plantaţii de vin şi deţineau măiestria necesară fabricării vinului. Primul om, conform Vechiului Testament, care a plantat pentru întâia oară viţa-de-vie, a fost Noe! Filozofii greci, preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor, ca şi fruct, suc şi bineînţeles ca şi vin. În tot bazinul mediteranean, cultivarea viţei s-a propagat datorită expansiunii maritime greceşti. Geto-dacii, au avut viticultura printre principalele îndeletniciri în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Folosirea vinului la geto - daci este amintită şi în lucrările scriitorilor antici. Diodor din Sicilia, referindu-se la ospăţul dat de Dromihete în cinstea prizonierului sau, Lisimah, arată că macedonilor li s-a turnat vin în cupe de argint şi aur, iar el şi tovaraşii săi îl consumau în pahare de corn şi lemn. Strabon arată că pe vremea lui Buerebista cultivarea viţei -de- vie şi consumul vinului, era aşa de răspandită la geto - daci, încat Marele Rege, Buerebista, sfătuit de Deceneu, le-a poruncit "să taie viţa- de- vie şi să traiască fără vin"!. Istoricii care s-au referit la acestă informaţie, au găsit-o ca fiind exagerată, considerând că viţa- de- vie a fost şi mai departe cultivată.

În Belgia, viţa-de-vie începe să fie cultivată din secolul VII până în secolul XVI-lea, în prima perioadă,în Vallée de la Meuse (Huy şi Liège), Louvain, Diest, Léau, St. Josse, Schaerbeek, Wavre, etc. Carol Quintul, regele Spaniei şi împărat germanic, aflat în război împotriva lui Francisc I, între 1522 -1546, interzice importul de vinuri din Franţa, prin ordonanţele sale din 23 iulie 1522, 28 iunie 1524 şi 12 mai 1546, pedeapsa fiind confiscarea vinului, pierderea averii şi chiar a vieţii! Aşadar, viţa-de-vie a fost cultivata peste tot în Belgia în această perioadă. Între secolul XVII şi secolul XVIII, viţa-de-vie a dispărut aproape pe tot teritoriul Belgiei, mai puţin la Huy. Începând din secolul XIX până în 1946, Huy rămâne capitala viţei-de-vie şi a vinului din Belgia.

Mulţumiri lui Paul Henry TRIGALLEL

din Belgia, Eugenia Mihai DELAD

 

 foto: Copyright ©Eugénia DELAD

http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/sarbatoarea-vitei-de-vie-de-la-abatia-villers-la-ville-din-brabant-wallon