Potrivit auditorului extern al UE, cercetătorii care doresc să obțină finanțare din partea UE se confruntă în continuare cu o birocrație excesivă
Conform unui nou raport al Curții de Conturi Europene, Comisia Europeană a luat o serie de măsuri pentru a consolida gestionarea celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare (PC7). Cu toate acestea, cercetătorii care solicită finanțare prin PC7 se confruntă cu incoerențe inutile. Curtea a constatat, de asemenea, că procesele aferente PC7 urmăresc să asigure faptul că fondurile sunt investite în activități de cercetare de înaltă calitate, dar că se pune mai puțin accentul pe asigurarea eficienței. Eficiența poate fi îmbunătățită în special prin elaborarea unor instrumente ameliorate de gestionare a granturilor, prin realocarea resurselor umane, prin scurtarea duratei procedurilor administrative și prin alinierea modelului de control financiar la riscul de eroare.
PC7 este unul dintre principalele instrumente prin care Uniunea Europeană finanțează activitățile de cercetare. Programul-cadru urmărește să consolideze competitivitatea industrială și să răspundă nevoilor existente în materie de cercetare în cadrul altor politici ale Uniunii Europene. PC7 acoperă perioada 2007-2013, iar bugetul său total se ridică la peste 50 de miliarde de euro. Cea mai mare parte a bugetului este cheltuită de Comisie sau de agențiile executive ale acesteia, sub formă de granturi.
În cadrul auditului s-a constatat că Comisia a introdus o serie de simplificări ale normelor de participare la PC7 și că, în unele cazuri, aceasta a reușit să alinieze dispozițiile aferente PC7 la practicile beneficiarilor, dar că, în viitor, sunt necesare eforturi suplimentare în această direcție. Comisia asigură o gestiune solidă a PC7 în trei domenii, și anume conceperea proceselor, activitățile de îmbunătățire și informațiile de gestiune, dar mai puțin solidă în ceea ce privește instrumentele și resursele. Durata procedurilor administrative pentru acordarea granturilor s-a redus, dar nu s-a apropiat de nouă luni decât abia în 2012. Auditul a evidențiat bune practici de reducere în continuare a duratei procedurii de acordare a granturilor. Controalele de calitate aplicate cu privire la selectarea și monitorizarea proiectelor funcționează bine. Cu toate acestea, modelul de control financiar aferent PC7 nu ia în considerare în mod suficient riscul de eroare. Aceasta înseamnă că cercetătorii beneficiari din cadrul PC7 care prezintă un risc scăzut fac obiectul prea multor controale.
„Cercetarea de înaltă calitate este esențială pentru prosperitatea pe termen lung a Europei și Comisia se îndreaptă clar în direcția cea bună”, a declarat Ladislav Balko (SK), membrul Curții responsabil de raport. „Totuși, într‑o perioadă în care bugetul UE este supus unor presiuni din ce în ce mai mari, Comisia trebuie să își raționalizeze modul de gestionare a programului-cadru. Prin implementarea recomandărilor formulate de noi, Comisia își poate mări propria eficiență și, în același timp, poate reduce sarcina administrativă impusă cercetătorilor, asigurând astfel un succes sporit al programului-cadru.”
Comisia a reușit în mare măsură să introducă cu succes mecanismul inovator de finanțare cu partajarea riscurilor și inițiativele tehnologice comune. Curtea a constatat însă că punerea în aplicare a inițiativelor tehnologice comune suferă din cauza unui cadru juridic mult prea complex. De asemenea, în opinia Curții, Comisia nu a demonstrat în mod suficient că finanțarea acordată prin mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor conduce la investiții care depășesc suma pe care beneficiarii ar fi investit-o chiar și în absența fondurilor publice.
Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene se publică pe tot parcursul anului și prezintă rezultatele unor audituri selectate care au ca obiect domenii specifice ale bugetului UE sau aspecte specifice legate de gestiune.
În acest raport special (RS nr. 2/2013), intitulat „A asigurat Comisia punerea eficientă în aplicare a celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare?”, Curtea a evaluat dacă PC7 a fost pus în aplicare în mod eficient de către Comisie. Auditul a acoperit normele de participare la PC7, precum și procesele utilizate de Comisie și introducerea a două noi instrumente. Este probabil ca rezultatele auditului să fie utile nu numai pentru perioada rămasă de desfășurare a PC7, ci și pentru arhitectura operațională a următorului program-cadru de cercetare, și anume Orizont 2020.
Curtea a constatat că, în cursul PC7, Comisia a introdus o serie de schimbări care au simplificat normele de participare. În special, Comisia a raționalizat cerințele și a îmbunătățit de o manieră satisfăcătoare documentele de orientare adresate beneficiarilor. Comisia a reușit să alinieze dispozițiile aferente PC7 la practicile beneficiarilor în unele cazuri, dar, în viitor, sunt necesare eforturi suplimentare în această direcție. Beneficiarii PC7 se confruntă cu incoerențe legate de unele aspecte ale normelor de participare. Crearea Comitetului de clarificare pentru chestiuni legate de cercetare este un pas în direcția cea bună în vederea eliminării acestor incoerențe, dar mecanismele de identificare a practicilor divergente sunt deficitare.
Comisia asigură o gestiune solidă a proceselor din cadrul PC7 în trei domenii, și anume conceperea proceselor, activitățile de îmbunătățire și informațiile de gestiune, dar mai puțin solidă în ceea ce privește instrumentele și resursele. Instrumentele existente nu permit o punere în aplicare eficientă și există indicii că prea multe resurse de personal sunt alocate pentru implementarea anumitor teme din cadrul programului specific „Cooperare”, în detrimentul altor teme.
Curtea a examinat mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor și inițiativele tehnologice comune și a constatat că ambele instrumente răspund nevoilor pentru care au fost create. Aceste instrumente s-au bucurat de succes în ceea ce privește atragerea unor grupuri specifice de beneficiari, cum ar fi întreprinderile mici și mijlocii. Cu toate acestea, punerea în aplicare a inițiativelor tehnologice comune suferă din cauza unui cadru juridic mult prea complex, iar Comisia nu a demonstrat în mod suficient că finanțarea acordată prin mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor conduce la investiții care depășesc suma pe care beneficiarii ar fi investit-o chiar și în absența fondurilor publice.
Curtea a formulat următoarele recomandări:
- în ceea ce privește normele de participare, Comisia ar trebui să depună eforturi suplimentare pentru a se asigura că practicile beneficiarilor pot fi utilizate în cadrul Orizont 2020 și pentru a gestiona PC7 de o manieră mai coerentă;
- pentru a consolida gestionarea proceselor, Comisia ar trebui să introducă instrumente informatice care să integreze toate funcționalitățile și să examineze problema dezechilibrului care afectează volumul de lucru al personalului;
- pentru a reduce durata procedurilor administrative, Comisia ar trebui să se asigure că procesele sunt automatizate și implementate în mod coerent în rândul serviciilor sale;
- pentru a-și concentra mai bine efortul de control, activitățile de control ale Comisiei desfășurate înainte și după efectuarea plăților ar trebui să fie bazate într-o mai mare măsură pe riscuri; și
- Consiliul UE, Parlamentul European și Comisia ar trebui să asigure o mai bună corelație între cadrul juridic al inițiativelor tehnologice comune și efectivele lor de personal. Pentru a maximiza impactul mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor, Comisia ar trebui să demonstreze că sprijinul este orientat către beneficiarii care au un acces limitat la finanțare.
