Marţi, 6
decembrie 2011, de Saint Nicolas, noul guvern belgian a depus jurământul în
faţa Regelui Albert al II-lea al Belgiei. Regele a numit luni seara guvernul condus de socialistul
francofon Elio Di Rupo, punând capăt celei mai îndelungate crize politice din
istoria regatului: 540 de zile după
alegerile legislative! Di Rupo, în vârstă de 60 de ani, este primul francofon
care conduce un guvern în Belgia, după mai mult de 30 de ani. Di Rupo, supranumit şi „omul cu
papillon roşu”, (deoarece ii place sa poarte papillon roşu), îi succede
creştin-democratului flamand, Yves Leterme. Încă de la alegerile din
iunie 2010, ţara a avut un guvern interimar, condus de Yves Leterme, care a
demisionat de cateva ori. A
fost nevoie de 18 luni, după alegerile legislative din 13 iunie 2010, pentru a
forma un nou Guvern, negocierile blocându-se mult timp din cauza divergenţelor
între partidele flamande, majoritare în Belgia, şi cele francofone.
Guvernul lui
Di Rupo a si fost repede poreclit :
« guvernul papillon » ! Coaliţia pe care în final a reuşit să o
formeze Elio Di Rupo, include şase partide : socialişti,
liberali şi creştin-democraţi, atât flamanzi cât şi francofoni, însă exclude marele câştigător al alegerilor
din Flandra, din 2010, formaţiunea separatistă NVA condusă de Bart De Wever,
care a promis deja o « opoziţie feroce » !Criza
politică a avut efecte economice grave
şi asupra Belgiei . Agenţia de rating Standard & Poor's , a retrogradat
calificativul datoriei suverane a ţării. Anterior acestui anunţ, randamentele
la titlurile de stat belgiene crescuseră deja de câteva zile peste pragul de
5%. S&P a arătat că decizia a fost motivată în principal de situaţia
dificilă din sistemul bancar belgian şi incapacitatea autorităţilor de a
reacţiona la presiunile economice. Probabil că acesta a fost momentul care a
determinat politicienii belgieni să ajungă la un acord în chestiunea unei
coaliţii de guvernare. Negocierile în urma cărora s-au stabilit reduceri
bugetare masive pentru anul 2012 şi reforme structurale ample până în 2014, au
durat aproape 20 de ore.
Elio di Rupo, este fiul unor italieni imigranţi săraci, care
au venit în Belgia în 1947.
El s-a născut în 1951 . Tatăl său a murit într-un accident
de maşină, iar mama lui a rămas singură cu şapte copii. Întâi a fost ales
consilier de Mons (1982), apoi eurodeputat (1989), senator (1991) şi ministru
al învăţământului (1992). În ce priveşte viaţa sa personală, Di Rupo a anunţat
în 1996 că este homosexual. Se consideră o persoană normală într-o ţară unde
căsătoria între homosexuali este legală din 2003.
Dezvăluirea
orientării sale sexuale s-a produs într-o tentativă de implicare a sa într-un
scandal menit, declara el, pentru ai distruge cariera politică . În timpul ororilor de pedofilie şi crimelor
comise Marc Dutroux, un tânăr homosexual l-a acuzat pe Di Rupo că a abuzat de
el când era minor. Di Rupo a contraatacat proclamându-şi deschis orientarea,
dar avertizând că tânărul este manipulat de persoane care vor să-l
prejudicieze.
Eugenia Delad
