În perioada 21-22 iunie 2008, a avut loc la Waterlloo, al zece-lea Bivuac al lui Napoleon, cea mai mare reconstituire istorică, o reconstituire în condiţii reale a ultimei bătălii lui Napoleon la Waterllo, imensa şi sângeroasa bătălie între trupele lui Napoleon şi cele ale ducelui englez Wellington şi generalul prusac, Blucher.
Evenimentul a fost organizat de Provincia Brabant Wallon în parteneriat cu ASBL Bătălia de la Waterlloo 1815, Comunele Brain-l’Alleud, Genappe, Lasne şi Waterlloo, Casa de turism Waterlloo, Asociaţia pentru Cercetare şi Reconstituire Istorică cu sprijinul Comisariatului General pentru Turism al Regiunii Wallone, Muzeul Provincial « Ultimul Cartier General al lui Napoleon » .
Au participat aproximativ 1.300 de figuranţi din : Belgia, Cehia, Elveţia, Germania, Irlanda, Italia, Franţa,Marea Britanie, Olanda, Rusia, Ucraina . Peste 25.000 de spectatori din toate colţurile lumii au fost prezenţi la acest remarcabil eventiment, marea lor majoritate fani ai Împăratului francez .
Uniformele de epocă au fost confecţionate până în cele mai mici detalii iar armele au fost cumpărate de la vânzătorii specializaţi şi de la artizanii de arme din ţările din Europa de Est.
Napoleon a fost încarnat de către sosia sa americană, actorul Mark Schneider, venit special de la Williamsburg, Virginia,S.U.A. El s-a născut în 1969, la Smithtown New York . Copilăria lui a fost puternic influenţată de originile sale europene, mama sa fiind de origine franceză. Actorul american a studiat istoria la Universitatea Christopher Newport din Newport Virginia, şi a obţinut diploma în istorie în 1998. De opt ani este consultant pentru câteva canalele istorice de televiziune din Statele Unite ale Americii şi a căpătat un renume internaţional ca interpret al Imperatorului Napoleon Bonaparte. Similitudinea fizică a lui Mark Schneider cu cea a lui Napoleon este fascinantă şi de-a dreptul incredibilă. Sosia americană, imită extraordinar de bine caracterul complex al lui Napoleon. Gesturile, mimica Împăratului, sunt redate în cele mai mici amănunte de şarmantul actor american.
« Ce mai roman a fost şi viaţa mea », au fost cuvintele rostite deseori de Napoleon pe insula Sfânta Elena …un roman care nu s-a sfârşit . El continuă şi azi , astfel încât spritul şi personalitatea Imperatorului să fie nemuritoare . Ca, de altfel, şi marele site istoric de la Waterlloo, câmpul de bătălie fiind păstrat practic intact încă din 1815.
Bătălia de Waterlloo a avut loc la 13 km Sud de Bruxelles, pe 18 iunie 1815, între francezii aflaţi sub comanda lui Napoleon Bonaparte şi armatele aliate conduse de ducele englez Wellington şi generalul prusac Blucher. Această bătălie a fost un adevărat carnagiu: peste 48.000 de victime, aproximativ o sută de morţi pe minut. Înfrângerea lui Napoleon la Waterlloo a dus la încheierea a 23 de ani de războaie, înfrângerea finala a Împăratului marcând ultima lui tentativă de putere, aşa numita « perioadă de 100 de zile » şi ultimul capitol al remarcabilei sale cariere.
Napoleon Bonaparte a fost condus întotdeauna de dorinţa de a face din Franţa un imperiu european . Se pare că ideea unei Europe unite i-a aparţinut lui pentru prima oară !
Napoleon s-a născut la 15 august 1769, la Ajaccio, în insula Corsica. Corsica făcuse parte din Republica Genovei şi fusese cedată Franţei în 1768. Deşi măsura doar 1,67 m înalţime, a fost una dintre cele mai mari personalităţi istorice, de o rară inteligenţă, considerat ca fiind cel mai mare strateg militar din toate timpurile. La 18 mai 1804 a fost proclamat Împărat al Franţei de către Senatul francez. La 18 iunie 1815, la Waterlloo, Belgia, Napoleon este înfrânt de armata ducelui Wellington, o coaliţie de soldaţi britanici, germani, belgieni şi olandezi. Moare pe 5 mai 1821, la 51 de ani , ca prizonier britanic, exilat pe insula Sfânta Elena, în sudul Oceanului Atlantic.
Concluzia medicului Francesco Antommarchi, în urma autopsiei, a fost că moartea lui Napoleon a fost cauzată de un ulcer canceros al stomacului. Napoleon era convins că avea să moară lent în urma unei otrăviri administrate pe ascuns. În perioada martie - mai 1820 i s-au administrat tartrat de stibiu şi potasiu, care i-au slăbit stomacul, o emulsie de migdale amare cu flori de portocal şi o doză puternică de calomel, un medicament incompatibil cu migdalele amare. Acesta a fost preludiul otrăvirii sale cu arsenic.
În 1840, corpul său neînsufleţit a fost adus la Paris unde a avut parte de funeralii impresionante. Corpul lui a fost purtat pe sub Arcul de Triumf şi a fost înmormântat sub Domes des Invalides.
Eugenia Mihai DELAD
http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/cea-mai-mare-reconstituire-istorica-ultima-batalie-a-lui-napoleon-la-waterloo
