«A muri nu înseamnă fi invins. Dar a trăi învins şi fără glorie, înseamnă a muri în fiecare zi». ( Napoleon Bonaparte )
Peste 1.200 de reconstituitori în uniformele din epoca Împăratului Napoleon: actori, militari, istorici, figuranţi, etc., veniţi din Germania, Belgia, Franţa, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Italia, Irlanda, Luxemburg, Pays-Bas, România, Rusia, Elveţia, Cehia şi Ucraina şi peste 27.000 de spectatori , turişti din toate colţurile lumii, au făcut să reînvie şi anul acesta, una dintre cele mai mari bătălii din istorie: Bătălia de la Waterloo. Evenimentul a fost organizat de Provincia Brabant Wallon în parteneriat cu ASBL Bătălia de la Waterlloo 1815, Comunele Brain-l’Alleud, Genappe, Lasne şi Waterlloo, Casa de turism Waterlloo, Asociaţia pentru Cercetare şi Reconstituire Istorică cu sprijinul Comisariatului General pentru Turism al Regiunii Wallone, Muzeul Provincial «Ultimul Cartier General al lui Napoleon».
Cea mai mare reconstituire istorică, o reconstituire în condiţii reale a ultimei bătălii lui Napoleon la Waterllo, imensa şi sângeroasa bătălie între trupele lui Napoleon şi cele ale ducelui englez Wellington şi generalul prusac, Blucher, s-a desfăşurat în perioada 18 -21 iunie 2009. În zilele de 18 iunie (aniversarea Bătăliei din 1815) şi 19 iunie, au avut loc animaţii speciale: tir de tunuri, fanfare, sosirea regimentelor la Hameau du Lion şi începutul instalării în bivuacuri. Pe 20 iunie, luptele de la Plancenoit, iar pe 21 iunie, celebra Bătălie de la Waterloo, pe o ploaie rece, torenţială… «made in Belgium».
Anul acesta, Împăratul Napoleon, a fost «reîncarnat» de către avocatul parizian, Frank Samson, deoarece actorul american, Mark Schneider, sosia fidelă a Imperatorului, a fost reţinut cu treburi în Statele Unite. Va reveni anul următor când va avea loc cea mai amplă reconstituire, un spectacol de excepţie.
Deşi, Napoleon a fost încă odată înfrânt … şi anul acesta, spiritul său rămâne de neînvins, lucrul acesta fiind dovedit de miile de fani: reconstituitori, organizatori, spectatori, turişti veniţi din toate cele patru colţuri ale lumii, în Belgia, la Waterloo.
Bătălia de la Waterloo a avut loc pe 18 iunie 1815, când s-au înfruntat peste 350.000 de soldaţi într-un înfricoşător carnagiu, în apropierea localităţii Waterloo din Belgia de astăzi, opunând o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon unei armate a celei de-a Şaptea Coaliţii, aflate sub comanda ducelui de Wellington şi a feldmareşalului von Blücher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă a anglo-aliaţilor şi prusacilor, victorie care a însemnat sfârşitul Imperiului napoleonian, după opt ore de lupte intense, pe o ploaie rece, torenţială. Au fost peste 9.500 de morţi şi 32.000 de răniţi!
După ce Împăratul Napoleon a preluat, din nou, puterea, în martie 1815, o nouă Coaliţie europeană a masat armate la graniţele Franţei, cu scopul de a-l înlătura. Napoleon a decis să treacă primul la ofensivă, atacând armata prusacă şi pe cea anglo-aliată, ambele cantonate în Belgia. El a decis următorul plan: a concentrat forţele sale armate, într-o poziţie centrală, la Quatre-Bras, o încrucişare a drumurilor de la Bruxelles la Charleroi şi de la Nivelles la Namur, situată la 13 km sud de Waterloo. Au avut loc o serie de confruntări în jurul localităţii Charleroi şi apoi bătăliile de la Ligny şi Quatre- Bras, ambele purtate pe data de 16 iunie 1815. Deşi cele două bătălii de pe 16 iunie s-au încheiat cu victoria francezilor şi au împiedicat joncţiunea anglo-aliaţilor şi a prusacilor, ele nu au fost decisive, astfel că, la 18 iunie, pe câmpul de bătălie de la Waterloo, armata anglo-aliată şi elemente semnificative din armata prusacă au putut face joncţiunea pentru a pecetlui victoria decisivă a Coaliţiei. În timpul bătăliei din 18 iunie, o treime din armata franceză, detaşată tocmai pentru a împiedica sau întârzia semnificativ înaintarea prusacilor, a mărşăluit într-o direcţie greşită şi apoi a fost reţinută de un Corp de armată prusac inferior numeric la Wavre.
Ca urmare a înfrângerii catastrofale de la Waterloo, rămăşiţele armatei franceze, regrupate pe linia râului Sambre, sub comanda mareşalului Soult, apoi Grouchy, s-au retras în Franţa, aşteptând ofensiva Coaliţiei. Bătălia de la Waterloo a avut ca rezultat căderea definitivă a lui Napoleon. Întors la Paris imediat după finalul bătăliei, a constatat că nu mai are susţinerea Forului legislativ, fapt pentru care a abdicat pe 22 iunie.
Napoleon Buonaparte s-a născut la 15 august 1769, la Ajaccio, în insula Corsica. Corsica făcuse parte din Republica Genovei şi fusese cedată Franţei în 1768. Deşi măsura doar 1,67 m înalţime, a fost una dintre cele mai mari personalităţi istorice, de o rară inteligenţă, considerat ca fiind cel mai mare strateg militar din toate timpurile. La 18 mai 1804 a fost proclamat Împărat al Franţei de către Senatul francez. La 18 iunie 1815, la Waterlloo, Belgia, Napoleon este înfrânt de armata ducelui Wellington, o coaliţie de soldaţi britanici, germani, belgieni şi olandezi. Moare pe 5 mai 1821, la 51 de ani, ca prizonier britanic, exilat pe insula Sfânta Elena, la depărtare de 7.000 km de Franţa, în sudul Oceanului Atlantic .
Cariera sa a început în rândurile armatei revoluţionare, ajunge general la doar 24 de ani şi devine unul dintre comandanţii cei mai renumiţi ai epocii. Înlăturând în 1800 Directoratul printr-o lovitură de stat, devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, în urma unui plebiscit, devine Consul unic pe viaţă, cu dreptul de a-şi alege succesorul. În 1804 este proclamat Împărat al francezilor (1804-1814, 1815), printr-un senatus-consultus din 18 mai. În 1805devine rege al Italiei iar în 1806, Protector al Confederaţiei Rinului.
După o dezastruasă campanie în Rusia, naţiunile Europei se coalizează împotriva sa, silindu-l să abdice în 1814 la Fontainebleau. După un scurt exil, revine în 1815, pentru „cele 100 de zile” de domnie, încheiate puţin după înfrângerea de la Waterloo.
Ca militar s-a remarcat în campaniile din Italia, Egipt, Austria, Prusia, Rusia. Printre cele mai răsunătoare victorii ale sale se află cele de la Arcole, Piramide, Marengo, Austerlitz, Jena, Friedland şi Wagram.
Napoleon a revoluţionat sistemul juridic, politic şi economic din Franţa, prin Codul civil şi Codul Comercial. Codul civil francez, supranumit „Codul Napoleon” este încă în vigoare în Franţa şi constituie piatra de temelie a libertăţilor civile contemporane, majoritatea statelor europene adoptând un cod civil după modelul francez în decursul secolului al XIX-lea.
de la Bruxelles: Eugenia Mihai DELAD
foto: Copyright ©Eugénia DELAD
http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/desi-napoleon-a-fost-inca-odata-infrant-si-anul-acesta-la-waterloo-spiritul-sau-ramane-de-neinvins
