interviu realizat în exlusivitate de Eugenia Mihai Delad cu Monseigner Léonard, Episcopul Diocezei Namur, Belgia
*André-Mutien Léonard, filozof şi teolog catolic, s-a născut în data de 6 mai 1940, la Jambes, Belgia. Este Episcopul Diocezei Namur, încă din anul 1991 şi, după toate probabilitaţile, cât de curând, va fi viitorul Cardinal al Belgiei, conform Succesiunii Apostolice. Mgr Leonard, s-a născut într-o familie de catolici practicanţi, familie care a avut patru copii, toţi devenind preoţi. A fost numit Episcop de Namur de către Papa Ioan Paul al II-lea iar pe 14 aprilie 1991 a fost instalat ca patron al Diocezei de către Cardinalul Daniel, succedându-l, astfel, pe Mgs. Mathen. El este, de asemenea, autor a numeroase cărţi filozofice, metafizice, teologice, etc. Profesor la Institutul Superior de Filozofie al Universităţii Catolice Lovain, A.M. Léonard este numit în 1987 membru al Comisiei Teologice Internaţionale. Doctrina sa se apropie foarte mult de doctrina filozofică a Papei Benedict al XVI-lea.
E.M.D.: Care este cauza continuei desacralizări? Cine se face vinovat de acest fenomen şi ce se poate face pentru a remedia şi a opri acest pericol?
Mgr Léonard: Acest fenomen este generat, în general, de către cultura Occidentală. Occidentul s-a dezvoltat foarte mult în domeniul ştiinţific, tehnologic, etc., din dorinţa de a domina şi a controla totul, astfel încât, credinţa în Dumnezeu a devenit superfluă, inutilă. Este o gravă iluzie! Pentru că existenţa umană se confruntă în fiecare zi cu întrebări la care ştiinţa şi tehnica, oricât de avansate ar fi ele, nu au, însă, răspunsuri! De ce existăm noi, de unde venim noi, unde mergem noi, spre ce ne îndreptăm? Toate acestea sunt întrebări de natură umană. Cum putem opri desacralizarea? Trebuie să dăm o mai mare atenţie în lumea noastră contemporană acestor întrebări de natură filozofică, metafizică, religioasă, care sunt chestiuni de onoare. Însă, nu putem şi nu trebuie să suprimăm activităţile de cercetare ştiinţifică, tehnologică, economică, etc.
E.M.D.: Care este cauza pentru care din ce în ce mai puţini bărbaţi şi femei refuză să întemeieze o familie, să se căsătorească, trăind astfel singuri? Care sunt repercursiunile pentru ei înşişi cât şi pentru societate?
Mgr Léonard: De asemenea şi aici intervine stilul de viaţă occidental. Aici, în Occident, trăim într-o cultură şi un prizonierat al „imediatului”. Toată lumea este într-un reciclaj. Formaţiunea, educaţia pe care o primim în Occident este de "imediat"! Dar, de fapt, acest „imediat” nu reprezintă decât o multitudine de flash-uri trecătoare, efemere. Din nefericire, trăim constant doar într-un provizorat care constă, în totalitate, într-un reciclaj!
De exemplu, schimbăm învăţătura în şcoli la fiecare doi ani pentru că intervine un nou ministru care vrea să schimbe programa şcolară! Suntem mereu angrenaţi în acest sistem al „imediatului” şi al provizoriului. Aşadar, până şi timpul liber pentru oameni, aici, este doar pentru ceva de ordinul „imediatului”. Oamenii nu mai găsesc timp pentru a citi, pentru a studia în maniera de a aprofunda, toată lumea e pe...internet! Evocările religioase devin din ce în ce mai dificile. De asemenea şi pentru mariaj, pentru căsătorie. A întemeia o familie devine din ce în ce mai dificil, deoarece căsătoria este un angajament serios şi pentru toată viaţa! Cum aici trăim în „cultura imediatului”, este foarte dificil a te angaja într-un lucru perpetuu, serios, de durată, pentru o alegere pe viaţă cum este căsătoria!
E.M.D.: Adulterul, trădarea partenerului, a devenit aproape o normalitate în lumea noastră contemporană. Îngrijorător de mulţi oameni nu îşi mai respectă partenerii, implicit pe ei înşişi, ceea ce este sub demnitatea umană. Puteţi sa ne daţi o cauză şi un exemplu care a generat acest fenomen?
Mgr Léonard: Cum am spus şi mai înainte, trăim într-o cultură nocivă a imediatului. De aceea până şi relaţiile de cuplu au devenit un „prét-à-porter”. Din această cauză relaţiile nu mai durează!
E.M.D.: Se vorbeşte din ce în ce mai des despre o iminentă apocalipsă. De exemplu, conform interpretărilor făcute după Calendarul Mayaş de către Gregg Braden şi J. Eric Thompson, în data de 21 Decembrie 2012, data la care se opreşte Calendarul Maya, ar fi ... sfârşitul lumii. Albert Hansen, un epigon al lui Nostradamus, indică un sfârşit al lumii în data de 11.11.2011. O altă ipoteză, de data aceasta de natură astronomică, indică o mare apropiere de Terra a Norului lui Orthon, o coliziune a Pământului cu asteroidul T24. Acestea sunt doar câteva exemple în acest sens. Care este poziţia dumneavoastră vis-a-vis de aceste ipoteze, poate doar „poveşti” pentru iubitorii de scenarii apocaliptice.
Mgr Léonard: Cred că toate aceste calcule şi aceste „profeţii” referitoare la sfârşitul lumii sunt pe deplin gratuite! Unele sunt făcute doar ca să genereze panică! Coleziunile Terrei cu diverşi asteroizi sunt de altă natură şi sunt strict imprevizibile. Nimeni nu ne autorizează să facem acest gen de aşa zise „profeţii”. Apelul la Sfârşitul Lumii de natură teologică nu are nimic în comun cu acest gen de calcule ale materiei! Este o schimbare de ordin spiritual! Iisus Chrisos a răspus, El însuşi, când a fost întrebat când va fi Sfârşitul Lumii, că: „nimeni nu cunoaşte nici ziua, nici ceasul, nici măcar Fiul. Singurul este doar Dumnezeu Tatăl”!
http://www.infozonemedia.eu/articole/tsib/aici-in-occident-traim-in-prizonieratul-imediatului
